MEN ÎN BLACK „Made in Romania” – Fereastră spre Lumea subpământeană


Imagine tematică

Imagine tematică

By dr. Emil Străinu

Notă: Prezenta relatare Se bazează pe fapte reale.
Din motive lesne de înţeles nu sunt date locaţia exactă și identitatea participanţilor.
Întâmplarea este autentică.

Domnul Munteanu Aurel (la cerere nu-i dăm numele real) este un om care a ieşit la pensie şi se mai bucură încă la vârsta sa de cei doi părinţi al căror fiu este, aceştia apropiindu-se amândoi cu paşi repezi de vârsta de 90 de ani. Am menţionat acest lucru deoarece în economia prezentei relatări ce pare desprinsă din scrierile lui Jules Verne sau H.G, Wells este important de spus că cei doi bătrâni se aflau într-un impas şi domnul Munteanu ca unic fiu venise să-i ajute să-l depăşească cu bine…Mai exact spus, cei doi domiciliau într-un sat submontan răzleţit la poalele Carpaţilor, unde fântâna le secase, fapt ce le crea mari neajunsuri în activitatea zilnică, cea mai apropiată fântână aflându-se la aproape un kilometru distanţă. Apa de băut, de spălat sau pentru puţinele animale de lângă casă devenise o mare problemă pentru cei doi bătrâni. Domnul Munteanu plătise deja o firmă ce se ocupa cu prospectarea, săparea şi curăţarea fântânilor, ce pe moment lucra pe proprietatea părinţilor săi făcând sondaje în căutarea apei.

După mai multe încercări, fântânarii au spus că vor găsi apă de băut, dar probabil la o adâncime cuprisă între 15 şi 20 de metri, lucrarea având un cost destul de ridicat. Dar personajul nostru avea resursele financiare necesare, aşa că a cerut fântânarilor să rezolve realizarea fântânii cât mai repede, el în paralel ocupându-se de achiziţionarea şi transportul la faţa locului a tuburilor de ciment necesare lucrării comandate.

Pe măsură ce lucrările se derulau fântânarii îi ţineau la curent pe beneficiari de mersul lucrărilor şi, când unul din locuri se dovedi a avea un izvor bun, au început să se introducă tuburile de ciment, întâi primul, apoi al doilea şi tot aşa până la 18 tuburi când verificările au constatat fără greş că se descoperise un izvor cu apă potabilă care se anunţa a avea o exploatare de durată.

Acum mai era sarcina celui care se ocupa cu curăţarea izvoarelor şi montarea dispozitivelor necesare scoaterii apei. Toţi erau bucuroşi, iar fântânarii începuseră să-şi strângă uneltele, numai specialistul în curăţat izvoare, legat cu două funii zdravene, făcea ultimele retuşuri pe fundul fântânii, dirijat prin scripetele de la suprafaţă ce avea să-l şi scoată din adâncuri la terminatul activităţii. Câţiva vecini erau şi ei prezenţi la eveniment, discutând de una de alta, când din adâncul fântânii au început să se audă strigăte de disperare transformate în câteva secunde în adevărate urlete…

Conform martorilor, în câteva zeci de secunde lucrătorul a fost scos din fântână. Cei prezenţi au constatat că acesta ţipa continuu, era cu ochii holbaţi de groază şi sub o puternică stare de panică. Nimeni nu se putea înţelege cu el, ţipa într-una, aşa că au trebuit să-l ude cu apă când a amuţit şi a leşinat. Udat cu apă din nou, şi-a revenit şi a căzut într-un somn prelung. Mai mulţi dintre cei prezenţi l-au controlat dacă are răni sau a fost muşcat de ceva ce ar fi putut fi în fântână, dar nu s-a observat nimic suspect. S-au uitat în fântână, dar nu au văzut nimic suspect, în afara faptului că nu se mai vedea apa pe fundul fântânii… Deşi iniţial nu a fost lăsat să coboare, domnul Munteanu a cerut să fie legat şi coborât în fântână. Au urmat minute grele de aşteptare, când întrebat ce vede jos, cel coborât nu scotea nici un sunet, După câteva minute a strigat să fie tras afară din fântână. Tremura, era emoţionat şi a cerut să bea apă. După care a spus:

– Oricum nu o să mă credeţi, cine vrea să vadă, să coboare, nu este nici un pericol imediat, dar nu vă apropiaţi prea mult de margine! Nu ştiu ce să vă spun, nu ştiu ce e acolo!
– Ce margine?! Au izbucnit toţi.
– Duceţi-vă să vedeţi, cine vrea! Unul să meargă să cheme preotul!
– Preotul!? Iară au izbucnit toţi…

După puţin timp, un fântânar s-a hotărât să coboare. A întârziat cam cinci minute pe fundul fântânii, după care a strigat să fie scos. A ieşit şi el extrem de tulburat, închinându-se şi spunând rugăciuni… În timp ce doi săteni fugeau după preot, cei doi povesteau ce au văzut. Fuseseră acolo jos şi tot nu le venea să creadă propriilor ochi…

Conform relatării lor şi a celor care au avut ulterior curajul să intre în fântână, ultimul tub de ciment alunecase în jos, odată cu fundul fântânii, cu aproximativ 60-70 de centimetri, alunecare care nu afectase şi celelalte tuburi, ce ajungeau acum până la suprafaţă. În urma afundării şi alunecării tubului şi fundului fântânii se realizase o prăbuşire a peretelui de pietriş al fântânii pe porţiunea de 60-70 centimetri nu spre interior, ci spre exteriorul lăcaşului unde fusese tubul, „lăsând la iveală un intrând ce părea nemărginit atât înspre în sus, cât şi înspre jos, atât înspre stânga, cât şi înspre dreapta cum priveai prin spărtura de pământ şi nisip”. „Spărtura părea nemărginită şi luminată într-o nuanţă de roşu indescriptibil ce nu putea fi descris sau imaginat de nici unul dintre martori, asemănător cumva cu roşul soarelui ce apune în miezul verii. Din acest spaţiu venea un fel de muzică sau zgomot şuierător, înfricoşător ce-ţi ridica părul în cap”, cum au spus cei care au văzut fenomenul…

Zona descoperită în subteran era atât de mare că nu puteai cu ochiul liber să-i vezi o limită, părea nemărginită, ireală.
În scurt timp, la faţa locului au sosit preotul aşezării, şeful de post şi primarul, urmaţi de alţi locuitori din zonă care auziseră incredibila poveste. La început fiecare şi-a dat cu părerea, dar, după ce preotul şi-a scos sutana şi a coborât în fântână, lucrurile au luat o altă întorsătură. Acesta a declarat irevocabil că este lucrarea Diavolului şi fântâna trebuie astupată”.

Poliţistul a coborât şi el, urmat de primar şi apoi de alţi curioşi curajoşi care ieşeau din fântâna care mai de care mai îngrozit. După un nou leşin, poliţistul şi primarul au oprit coborârile şi au cerut ca până a doua zi să fie acoperită gura fântânii şi să nu mai intre nimeni, spunând că ei merg la primărie să raporteze la judeţ situaţia. Între timp se înserase şi în curte erau strânşi zeci de curioşi. Apoi a început să se audă cum preotul bătea clopotul bisericii ”pentru protecţia satului şi locuitorilor împotriva lucrării Satanei”, cum avea să explice mai târziu.

Mult mai târziu, un trimis al primarului l-a anunţat pe domnul Munteanu ca a doua zi, la ora 7.00, să fie la primărie împreună cu şeful de post de poliţie ”să vadă ce dispoziţii primesc de la judeţ în legătură cu ciudata întâmplare”. Cert este că, spre miezul nopţii, oamenii s-a împrăştiat pe la casele lor ce erau răsfirate care încotro pe dealurile dimprejur. Trezit cu noaptea în cap pentru a merge la primărie, după o noapte aproape nedormită, domnul Munteanu va mai avea parte de două surprize: prima a fost aceea că până la ora 10.00 nu a venit nimeni la primărie, aflând mai târziu că cei doi care-l convocaseră erau plecaţi de cu seară la judeţ.

Man In Black

Man In Black

A doua surpriză a fost şi mai mare. Dis-de-dimineaţă după ce plecase la primărie, la poarta casei părinţilor săi a apărut un Jeep 4×4 negru din care au coborât doi domni îmbrăcaţi conform descrierii părinţilor săi în costume negre deosebit de elegante, purtând ochelari de soare negri”, care au cerut să vorbească cu proprietarul fântânii. Într-o discuţie ce a durat câteva minute, aceştia „l-au convins pe nea Lixandru, tatăl domnului Munteanu, că interese sus-puse cer astuparea fântânii, urmând ca pe loc să fie despăgubit pentru aceasta”, sens în care i-au înmânat un plic cu bani.

După primirea plicului cu bani şi acceptul verbal al bătrânului, unul dintre cei doi sosiţi cu Jeep-ul a vorbit ceva foarte scurt şi neinteligibil pentru nea Lixandru la telefonul mobil. În câteva minute a sosit o autobetonieră imensă de şantier, în cabina căreia alături de şofer mai erau doi muncitori în combinezoane negre. Aceştia din urmă au dirijat betoniera în curte şi au turnat cimentul în fântână. După care imediat la semnul celui care a folosit telefonul mobil s-au urcat în autobetonieră şi au plecat, urmaţi fiind imediat de jeepul care a dispărut şi el pe drum într-o trombă de praf.

La toate astea mai adăugăm că mama domnului Munteanu, care se afla în casă, fostă învăţătoare şi o femeie încă ageră la minte, a notat numerele de circulaţie ale celor două maşini pe care la venire le va înmâna fiului lor. Este inutil să vă spunem că aceste numere verificate mai târziu prin mai multe filiere nu existau în circulaţie, mai mult, cea mai apropiată betonieră era la vreo 300 de kilometri distanţă şi nu putea funcţiona decât la comenzi mari, momentan nefuncţionând.

Suma de bani primită ca despăgubire era cam de trei ori mai mare decât cea ce fusese investită şi va permite realizarea ulterioară a unei alte fântâni fără nici un alt incident, apa fiind găsită la zece metri adâncime şi fiind deosebit de limpede şi băubilă. Preotul satului a făcut slujbe pentru toţi cei care au coborât în fântână pentru a fi protejaţi împotriva Răului.

Petrecută de puţin timp, întâmplarea a devenit un fel de mit local pe care fiecare îl povesteşte în felul său, mulţi spunând că a fost o încercare a credinţei de către Satana pentru cei care trăiesc în acel sat. Şeful de post de poliţie şi primarul refuză orice comentariu referitor la întâmplare.Domnul Munteanu s-a făcut pescar amator şi vrea să uite întâmplarea. Acestea sunt faptele, rămâne ca fiecare să judece după experienţa sa de viaţă ce a fost cu adevărat. Oricum, acel sătuc de munte de la această întâmplare nu mai este de atunci ce a fost… Parcă ceva ciudat pluteşte în aer

Personal, mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat la reconstituirea faptelor petrecute cu acel prilej unic! Rămân totuşi măcar câteva întrebări: Ce au găsit fântânarii?! Ce era „Dincolo”!? Cine erau oamenii în negru?! Şi mai ales cine i-a chemat şi de unde veneau?! Vă lăsăm plăcerea să răspundeţi! Noi nu am terminat, vom mai reveni în continuare pe aceeaşi temă!

Anunțuri

2 Responses to MEN ÎN BLACK „Made in Romania” – Fereastră spre Lumea subpământeană

  1. valahu says:

    lumea e tinuta-n minciuna frica si haosintretinut de mass-media pentru ca imbuibatii sa stea la puterezeci si sute de generatii, beliti bine ochii si urechiile caci e numai hoyie in jurul nostru

  2. alex says:

    Daca acolo chiar era un portal interdimensional, de ce nu au chemat jandarmii si reprezentanti de la NASA acolo?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: