Controlul minții. „Spălarea creierului”, experimente genetice și răpiri globale


Răpiti de „extratereștrii”

Răpiti de „extratereștrii”

By Tim Green Beckley

Baza din Antarctica, Noul Berlin, a fost de asemenea adăpost pentru experimentele naziste în ceea ce priveşte controlul minţii, genetica şi hibridizarea (între oameni şi animale), ce au fost ajutate prin descoperiri şi perfecţionări ale microscopului Tesla de scalare a undelor, şi care au dus ca Grupul Secret să descopere genomul uman. La sfârşitul anului 1980, Noul Berlin declara că conţinea o populaţie de peste 2.000.000 oameni loiali filozofiei naziste. Aceasta includea o aşa-numită „rasă ariană SS” care aparent utiliza munca sclavilor pentru a extinde imperiul subteran.Munca sclavilor utilizată de Grupul Secret este obţinută prin „inelele de răpire” din lumea întreagă. Aceste inele, de obicei, iau copii fără adăpost din ţări lovite de sărăcie şi destul de îngrijorător copii din Statele Unite, Canada şi Europa. Doctorii nazişti au dezvoltat un anumit drog care putea fi utilizat pe copii, inducând dureri mari şi tortură, în care copilul îşi pierdea cunoştinţa, în mod normal, şi era inconştient. Doctorul îi administra drogul, nu îl lăsa să leşine şi astfel îi putea induce o durere mai mare, peste puterea umană de a îndura, care în schimb ar permite ştergerea memoriei copilului, creând un nou sclav.

Sclavi sexuali, spioni sau asasini
Copilul trebuia programat total de la început, începând cu o conştiinţă goală. Această tehnică de spălare a creierului sau controlul minţii permitea crearea tipului de persoană pe care îl doreau. Naziştii au creat mulţi dintre aceşti copii să devină sclavi sexuali. Copiii era apoi utilizaţi de alţii pentru cât timp doreau aceştia şi erau disponibilizaţi când nu mai erau de folos.

Joseph Mengele, doctorul nazist care a lucrat aproape de Adolf Hitler, nu a murit la sfârşitul războiului, după cum menţionează rapoartele. Dr. Mengele, datorită „Operaţiunii Paperclip”, a fost adus, în secret, în Statele Unite, unde a stabilit un centru de cercetare a controlului minţii în Florida, care s-a specializat în manipularea minţii copiilor. Cercetarea, condusă de Mengele, a fost mai târziu să dezvolte şi să utilizeze, pentru câteva agenţii de spionaj ale Statelor Unite, nişte „cârtiţe” neştiutoare, gata să servească ca şi asasini sau spioni când era nevoie.

Ideea de a avea de-a face cu copii îi fascina pe nazişti deoarece creierul copiilor era deja uşor de controlat şi era mai uşor de modificat decât al adulţilor. În plus, aveau abilitatea de a-i controla cu mai multă uşurinţă datorită vârstei şi de asemenea aceştia aveau deja abilitatea de a utiliza un copil a cărui minte era controlată în funcţie de ceea ce doreau ei. Dr. Mengele şi-a continuat experimentele în ceea ce priveşte controlul minţii, aducând azi la reuşitele tehnologice în controlul electronic al minţii şi a modificărilor de comportament.

Majoritatea cunoştinţelor de azi asupra controlului uman asupra minţii poate fi depistat încă de la cercetarea nazistă din timpul şi ded după război. Această cercetare a fost căutată cu nerăbdare de Statele Unite, care ulterior au utilizat această informaţie pentru a efectua cercetări ulterioare cum ar fi  proiectul CIA MIKULTRA (1953-1962) care explora hipnoza, condiţionarea, privarea senzorială, drogurile, cultele religioase, microundele, psihochirurgia, implanturile pe creier, ESP, şi psiho-electronica.

„Foştii” oameni de ştiinţă nazişti şi doctorii, sub autoritatea CIA şi NASA, au descoperit că experimentele lor asupra subiecţilor umani neştiutori prezentau probleme de „dispoziţie”, şi subiecţii erau aruncaţi peste ferestre sau erau închişi în instituţii de boli mentale ceea ce putea duce la întrebări incomode. O soluţie se putea găsi în ştergerea memoriei victimelor, cu adăugarea unui bonus, acela de a servi într-un context clandestin, aşa cum explica un fost angajat CIA Victor Marchetti: „Amnezia era un scop măreţ, agentul nu ştie ce a făcut, tu îl trimiţi, el îşi face treaba. Când iese, îl ştergi”.

Problema cu amnezia indusă hipnotic era „scurgerea”, adică vise sau flash-uri de memorie ale materialului reprimat. Instalarea unei „ecran de memorie” ar asigura ca orice aducere aminte să fie o falsă memorie. Dr. Orne (om de ştiinţă al CIA şi membru al comisiei Fundaţiei Sindromului Falsă Memorie) scrie că „acest fenomen este mai uşor de produs decât amnezia totală, probabil deoarece elimină sentimentele subiective ale unui spaţiu gol din memorie”. Pot fi adăugate straturi suplimentare de confuzie prin crearea pe cale hipnotică de personalităţi multiple, furnizând o matrice de poveşti de acoperire.

Extraterestrii din Sirius
Pretinşii răpiţi de OZN, care îşi aduceau aminte că s-a experimentat pe ei, probabil trăiesc memorii „ecran” ale testelor de chirurgie şi psihologice ale CIA. Adesea cei răpiţi raportează proceduri chirurgicale care s-au efectuat pe ei. Îşi amintesc că aveau ace în creier sau obiecte introduse în nas. Se pretinde că s-au găsit implanturi, prin intermediul scanărilor cu raze X şi RMN, efectuate pe creierul răpiţilor. Aceste obiecte puteau fi de origine terestră: un obiect denumit „stimociever” a fost inventat în anii ’50 de Jose Delgado, autorul „Physical Control of the Mind: Toward a Psychocivilized Society” (Controlul fizic al minţii: către o societate psiho-civilizată).

Jose Delgado a fost cercetător fondator CIA referitor la metodele de stimulare electronică a creierului. Stimociever–ul este un electrod miniatural plasat în interiorul creierului, care poate primi şi transmite semnale electronice peste semnalele FM radio. Delgado a pretins că „mişcarea, emoţiile şi comportamentul” pot fi direcţionate prin forţe fizice şi că oamenii pot fi controlaţi precum roboţii prin apăsarea butonului. Cercetarea sa a indicat că stimulii electronici ai creierului via stimociever ar putea crea o varietate de efecte inclusiv „viziuni colorate” şi senzaţii de „plutire”, caracteristici familiare din povestirile cu răpiri.

Tehnici de control

Tehnici de control

Poveştile cu presupuse răpiri extraterestre nu sunt numai surse de întâmplări cu implanturi. „Oscilanţii”, victimele cercetărilor radiaţiei non–ionizante (microunde), spun poveşti despre implantare. Robert Naeslund pretinde că a fost implantat în anii ’60 de către Poliţia Secretă Suedeză (SAPO) împreună cu CIA. Are „mărturia” razelor X şi i s-a îndepărtat implantul de către un doctor solidar. A realizat pentru prima dată că s-a întâmplat ceva cu el când a suferit o sângerare nazală inexplicabilă, întâmplare obişnuită în cazuri de răpiri extraterestre.

O lucrare ştiinţifică din 1977, Qauntization of Microwave Biological Effects (Cuantificarea efectelor biologice ale microundelor), descrie utilizarea electrozilor nazali la animale pentru a măsura efectele radiaţiei electromagnetice. Un „oscilant” finlandez, Martti Koski, pretinde că s-au făcut experimente pe el în timp ce vizita Canada. În timpul unei sesiuni i s-a spus că doctorii care îl manipulau erau „Extratereştri din Sirius”. O altă dată i s-a spus că era sub influenţa „Domnului”. Cartea Abductions (Răpiri), de Jenny Randles, detaliază un incident din 1965 în care o femeie a pretins că soţul ei a permis să fie răpită şi examinată fizic. În timpul procesului, unul dintre răpitori a râs şi a remarcat : „Ei o să creadă că sunt farfuriile zburătoare”. Dacă nu farfurii zburătoare, atunci ce şi de ce?

În 1967, Lincoln Lawrence a scris o carte despre asasinarea lui JFK, Suntem oare comandaţi?, care afirma că Oswald era un asasin hiperprogramat cu un implant disfuncţional în creier. Lawrence a fost primul care a dezvăluit metoda RHIC-EDOM (Comanda Inter-cerebrală Radio-Hipnotică / Disoluţia Electronică a Memoriei), care în principiu poate transforma oamenii în roboţi comandaţi electronic pentru a ucide la comandă.

RHIC constă în condiţionarea victimei pentru a intra în transă la auzirea unui ton specific transmis unui implant din creier, „Sub RHIC, o «persoană adormită» poate fi folosită ani mai târziu fără să realizeze că «persoana» este comandată. Poate fi determinată să întreprindă acţiuni de care memoria sa nu are cunoştinţă că le-a efectuat… nimic din ce spune nu va implica grupul sau guvernul care o posedă şi o controlează.

Al doilea stadiu al procesului, Disoluţia Electronică a Memoriei, implică interferenţa electronică a neuro-transmiţătoarelor pentru a crea amnezia. „Este în folosinţă deja un mic transmiţător generator care poate fi ascuns pe corpul unei persoane. Contactul cu persoana, o strângere obişnuită de mână sau chiar şi o atingere, transmite o mică încărcătură ultrasonică plus un semnal de ton care pentru un scurt timp va perturba orientarea în timp a persoanei afectate”.

În 1975, jurnalistul James L. Moore a pretins că i-au fost date informaţii despre RHIC de la doi agenţi CIA care au detaliat cum trebuie să fie utilizată metoda. „O persoană poate fi controlată-comandată fără a avea cunoştinţă de acest lucru, programată să întreprindă anumite acţiuni şi să menţină anumite atitudini care pot dura o viaţă. Comanda poate fi declanşată după luni sau chiar ani de la prima hipnoză şi programare. Sentimentul de mânie poate fi creat prin semnale artificiale radio trimise spre creierul tău”.

Controlaţi cu ajutorul microundelor
Dacă RHIC-EDOM există, ar putea explica simptomele răpiţilor, cum ar fi implanturi, timp lipsă, personalităţi multiple şi răpiri repetate. Totuşi, dacă nu există, mai sunt şi alte metode de a interfera cu mintea umană. Ultimii ani au proliferat „maşinile minţii”, furnizând „înălţimi” fără droguri. Un dispozitiv este Hemisynco de frecvenţă uşor diferită, introdusă în fiecare ureche, cu rezultat că în circulaţia creierului există o diferenţă dintre cele două, producând o bătaie stereofonică, în care este apoi antrenat însuşi creierul. Creierul este antrenat să producă unde Alfa şi Beta, care face ca subiectul să fie deschis şi capabil de halucinaţii vivace. Răpiţii OZN-urilor descriu efecte sonore stereo înainte de răpire. Acestea pot fi bătăi stereofonice transmise prin radio de la un stimociever în fiecare ureche.

Radiaţiile electromagnetice (EMR), Frecvenţele Ultra Joase (ELF) şi ultrasonicele erau zone de cercetare cunoscute a fi acoperite, în anii ’60, de Agenţia de Apărare pentru Dezvoltare Avansată a Proiectului (DARPA) prin Proiectul PANDORA. Microundele au fost examinate cu privire la posibila utilizare a controlului minţii. Rezultatele au indicat microunde cu impulsuri ce pot crea scurgeri în bariera sânge/creier, pot să inducă atacuri de inimă şi să creeze dezorganizare comportamentală.

Studii ulterioare efectuate de corporaţia RAND, având legături cu CIA, au indicat că insomnia, oboseala, iritabilitatea, pierderea de memorie şi halucinaţiile ar putea fi cauzate de microunde. Victima trebuia plasată în interiorul unui câmp electromagnetic pentru a avea acele efecte, deşi electrozii interiori amplifică unda. Microundele pot antrena mintea la ritmuri Theta, de fapt poate fi indusă o transă direcţionată de la distanţă.

În 1973, dr. Sharp, de la Institutul Militar Walter Reed, a arătat că microundele cu impulsuri ar putea transmite cuvinte vorbite direct la creier. În 1974, J.F. Schapitz (înfiinţat de Departamentul de Apărare) a propus spre studiu efectele frecvenţelor radio relativ la hipnoză. „Cuvântul vorbit al hipnotizatorului poate fi convertit de energia electromagnetică direct în părţi subconştiente ale creierului uman”.

Subiecţilor li s-ar fi plantat o sugestie subconştientă care ar putea fi declanşată de un cuvânt replică sau imagine (adică Jack Ruby, Sirhan Sirhan, Mark Chapman). Microundele ar putea furniza explicaţia pentru comunicaţiile telepatice şi răpiri repetate. Victima implantată este ţinta în cadrul unei raze direcţionate în timp ce partenerul lor doarme buştean alături de ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: