Telechinezia și percepția de la distanță


Puterea gândului

Puterea gândului

By dr. Emil Străinu

Abilitatea de a spiona psihic locaţii aflate la mari depărtări cu un mare grad de acurateţe poate uimi, însă faptul că marile puteri îşi antrenează telepaţii să interogheze psihic creierele inamicului este evident şi mai greu de înţeles. Că această informaţie a putut să fie ţinută departe de publicul larg, chiar dacă au fost editate mai multe cărţi excelente cum ar fi „Descoperiri psihice în spatele cortinei de fier”, avându-i ca autori pe Sheila Ostrander şi Lynn Schroeder, care au revelat aceste fapte încă din 1971, completate cu sute de referinţe din ţările din Est, arată puterea de dezinformare a sistemului ce controlează ceea ce ni se permite să gândim. Deoarece savanţii vestici au predicat că nu este posibil să existe Psi, cu toţii am luat aceasta drept literă de evanghelie. Puterea de a scana mintea unei alte persoane are puternice implicaţii pentru viitor, în special pentru cercurile militare care dezvoltă această tehnologie.Protecție pentru persoane de top împotriva scanării psihice
Percepţia de la distanţă (RS) reprezintă utilizarea RV pentru a te introduce în creierul unei alte persoane. Această tehnologie a fost dezvoltată de ruşi, care au făcut din RS o adevărată artă. În Vest, în cercurile militare se foloseşte pentru aceasta
termenul de ESP.

Câmpul biofizic și realitatea duală
Cercetările avansate ruseşti în domeniul ESP şi al telechineziei par să-i fi condus către provocarea unor efecte fizice. Acest lucru a înspăimântat comandamentul american al rachetelor, deoarece exista posibilitatea scoaterii din luptă a rachetelor balistice americane când acestea se aflau în silozuri sau în zbor. Astfel se putea distruge capacitatea de intimidare a Americii. În 1975, un inginer în domeniul nuclear, Thomas Bearden, a fost utilizat de armata americană pentru desfăşurarea unor cercetări privind zona de cercetări psihice ruseşti numită psihotronică. Astfel a fost descoperită grupa de cercetări telepatice ruseşti, care prin sinergia minţilor telepaţilor ruşi obţinea telechinezia amplificată telepatic. Mai mulţi telepaţi ruşi puteau crea forme de gând din inconştientul colectiv şi provoca materializarea.

Zona psihotronicii este deosebit de interesantă. Deoarece câmpurile biofizice mediază transferul gândurilor între telepaţi, ele pot transfera şi alte tipuri de informaţii. Câmpurile biofizice, deoarece îşi au originea într-o realitate duală, într-un univers contiguu cu lumea reală, cea fizică, pot experimenta un mecanism prin care fenomenele din categoria spiritismului (fantome, posesia demonului) se pot întâmpla. Dacă luăm în consideraţie existenţa mai multor niveluri de realitate, vizitatori străini din alte dimensiuni pot fi de asemenea explicaţi ca nişte transferuri de energie străină biofizică în universul nostru.

Prin dezvoltarea acestei teorii a fenomenelor câmpului biofizic într-o realitate contiguă, fenomenele psihotronice pot fi explicate. Atunci când are loc sinergia mai multor telepaţi, deoarece câmpurile lor biofizice au atins autoconştienţa (conştient de ordin înalt), are loc o creare a unui nou tip de câmp biofizic. Astfel se poate obţine accesul la stări de alterare a realităţii.

RS poate fi gândit ca o ascuţire a RV pentru a extinde domeniul său, ajungând la înglobarea telepatiei, astfel ca scanarea minţii unor altor persoane să poată fi realizată. Ruşii au descoperit cum să antreneze un al treilea telepat pentru a asculta o conversaţie telepatică privată între alţi doi telepaţi. Americanii au utilizat această tehnologie nu numai pentru a interoga ruşi cu funcţii înalte, dar au scanat şi minţile celor suspecţi a fi spioni ruşi în timpul Războiului Rece.

Scanarea telepatică a unor alte persoane se bazează ca într-o primă etapă să se realizeze RV pe această persoană. În RS, se scanează obiectivul prin proiectarea câmpului biofizic folosit pentru RV. Psi-operatorul învaţă să plaseze câmpul biofizic lângă cel al obiectivului. Astfel, câmpul biofizic propriu poate interacţiona cu corpul biofizic nedezvoltat al obiectivului. Prin acordarea corpului biofizic al spionului psihic cu cel al obiectivului, primul lucru care se percepe este emoţia. În timpul antrenării telepatului, conştientul telepatic empatic este unul din cele mai uşoare lucruri care se învaţă. Stările emoţionale răsună prin fabrica câmpurilor biofizice ale persoanelor. Chiar în timpul zilei, noi recepţionăm emanaţiile emoţionale ale persoanelor din jurul nostru. Dezvoltările telepatice ale acestui instinct natural sunt primii paşi în antrenamentul telepatic.

Pavel Naumov a prezentat la Radio Moscova o serie de metode pentru antrenarea abilităţilor telepatice. Numeroase articole elaborate în SUA demonstrează interesul CIA şi DIA pentru protecţia persoanelor de top americane în faţa ameninţărilor de scanare psihică. Un expert parapsiholog sovietic, profesorul Vasiliev, este citat atunci când afirmă: ”Nu de puţine ori s-a întâmplat în istoria descoperirilor ştiinţifice că stabilirea unor noi legi sau a unor noi fapte a fost inexplicabilă prin ceea ce deja se cunoştea în domeniu”.

Experimente științifice rusești
Două femei subiecţi psihici, Nina Kulaghina şi Alla Vinogradova, au fost studiate extensiv de Sergheiev şi Adamenko. Sergheiev a declarat că Kulaghina poate controla bătăile inimii unei broaşte, poate imprima imaginile pe care doreşte pe emulsii fotografice sigilate şi poate mişca obiecte de aproximativ un kilogram. În 1975, Sergheiev a condus o serie de experimente în care Kulaghina a fost rugată să influenţeze inima unei broaşte. În general, inima unei broaşte continuă să bată câteva ore după ce a fost scosă din organism. Într-un experiment, inima broaştei a fost aşezată într-un vas la 80 cm de Kulaghina. Aceasta s-a concentrat pentru a controla bătăile inimii. Electrocardiogramele au arătat că rata contractărilor creştea sau descreştea la comanda ei. Cinci minute după ce a început experimentul, acesta a oprit inima să bată. Când a fost aşezată în vas o nouă inimă, aceasta şi-a încetat bătăile după 23 minute.

Într-un alt experiment, Kulaghina a imprimat imagini pe un film neexpus, sigilat în învelitoarea sa. În timpul acestor experimente, Sergheiev a măsurat energia din jurul corpului psihic şi a găsit-o a fi cam jumătate din cea a unui individ non-psihic. Aceasta l-a condus pe Sergheiev la concluzia că ea absoarbe energie din mediu şi o descarcă asupra obiectului-ţintă.

Kulaghina este supusă la un stres deosebit atunci când este supusă la teste. Pulsul acesteia creşte. De asemenea, creşte ritmul respiraţiei. Apar dureri în partea superioară a măduvei spinării şi la ceafă. La sfârşitul şedinţei, ea se simte obosită, îi este sete şi are un gust de fier şi cupru în gură. Pe timpul experimentului, ocazional trece prin perioade când are ameţeală şi stări de greaţă. Nivelul zahărului în sânge creşte şi după o oră de la încetarea testelor are o pierdere în greutate de un kilogram. Când este singură, prezintă un stres mai redus şi afirmă că răspunde mai bine la sarcini atunci când este o atmosferă prietenoasă în jurul ei, de încredere mutuală şi credinţă. Abilitatea ei PK este dependentă de starea în care se află atât ea, cât şi observatorii. Cheltuieşte mai multă energie într-un mediu ostil sau într-o atmosferă plină de scepticism.

Adamenko a observat că Alla Vinigradova produce efecte similare cu ale Ninei Kulaghina, dar suferă mai puţin de stres. În timpul experimentelor cu ea în Moscova, atunci când aceasta muta o varietate de obiecte pe o suprafaţă dielectrică, a putut fi măsurată o cantitate mare de energie electrostatică împrejurul acestor obiecte. Măsurătorile au demonstrat că pulsaţiile acestui câmp erau sincrone cu ritmul inimii, al respiraţiei şi al undelor alfa ale Vinogradovei. Regiunea dintre Vinigradova şi obiect nu conţinea câmpuri sau frecvenţe de energie, iar energia electrostatică creştea în intensitate când obiectul se apropia. O concluzie logică pe care a putut să o tragă Adamenko a fost că pot exista indivizi care posedă abilitatea de a construi un câmp de energie electrostatică pe suprafaţa unui corp conform voinţei acestora.

Victor

Nina

Alla

Telepatul poate citi gândurile altei persoane
În 1966, F. Zigel, un astronom sovietic de renume, trăgea concluzia că telepatia este ştiinţa viitorului. De asemenea, propunea ca cercetările în domeniu să fie bazate pe o cercetare organizată de instituţiile statului. În 1968, sovieticii organizaseră deja mai multe centre de cercetare specializate în experimente telepatice de nivel academic, precum şi mai multe echipe interdisciplinare, formate din fiziologi, fizicieni, psihologi, matematicieni, ciberneticieni, neurologi şi ingineri electronici, pentru investigarea telepatiei.

Au fost făcute o serie de experimente implicând transferarea gândurilor la mari distanţe (Leningrad-Moscova 600 km; Moscova – Tomsk 4.000 km). Dezvoltarea câmpului RV biofizic permite psi-operatorului să înceapă să scaneze ideile conţinute în câmpul biofizic al obiectivului (psyche şi mintea). Câmpul biofizic „se luminează” cu gândurile care trec prin mintea obiectivului. Telepaţii pot recepţiona aceste gânduri prin contopirea corpului biofizic cu cel al obiectivului şi transmiterea informaţiei care există în câmpul biofizic al obiectivului.

Procesele ca acestea sunt de natură cuantică, astfel că nu pot fi de mare acurateţe. O idee clară asupra a ceea ce gândeşte obiectivul se poate obţine prin utilizarea metodelor ruseşti de scanare. RS hipnotic pare să ofere o mai mare acurateţe a scanării. Odată ce informaţia a fost recepţionată, câmpul biofizic al telepatului poate apoi să o downloadeze şi să înceapă citirea informaţiei ce a fost obţinută din creierul obiectivului. Astfel pot fi citite gândurile unei persoane.
Dezvoltarea graduală a acestui proces permite telepatului să devină mai precis în citirea minţii obiectivului. Deoarece câmpurile biofizice RV pot călători instantaneu între obiectiv şi telepat, acest proces poate continua într-un flux continuu.

Recepția gândurilor și a fluxurilor de informații
Corpul biofizic al spionului psihic telepat se deplasează la câmpul biofizic al obiectivului, încarcă gândurile care le găseşte acolo, apoi se reîntoarce în corpul telepatului. Se downloadează informaţia în creierul telepatului, apoi se reîntoarce la obiectiv pentru a continua procesul. Acest proces „du-te vino” se poate desfăşura cu o viteză aşa de mare încât apare o continuitate a inputului telepatic la operatorul ESP bine antrenat.
Telepatia devine ceva mai dificilă când se execută cu obiective din străinătate care vorbesc o altă limbă. Acest obstacol se poate depăşi de către telepaţii experimentaţi făcându-se apel la limbajul seminal arhetipal, pe care telepatul poate învăţa să-l înţeleagă din mintea străinului. Se reduce însă acurateţea, dar repetând de mai multe ori acest exerciţiu, se pot obţine fluxuri de informaţii care se pot înţelege.

Sistemul militar rus a dezvoltat această tehnologie pe care a perfecţionat-o neîncetat. Discuţiile pe care psihologii vestici le au despre veridicitatea semnalelor telepatice şi dacă există sau nu telepatie îi fac pe ruşi să râdă.
„Ruşii sunt singura naţiune care a încercat să denatureze semnalele telepatice”, au declarat Ostrander şi Schroeder în cartea lor. Prin introducerea unui al treilea telepat, care putea determina când există un flux al gândurilor între doi telepaţi (curent de informaţie biofizică), ruşii şi-au dat seama că ei pot nu numai să întrerupă acest flux, dar că îl pot schimba prin voinţa acestui al treilea telepat, care ar putea să substituie gândurile (câmpuri biofizice cu întipărire de limbaj).
Prin această metodă ruşii erau capabili să pătrundă în conversaţiile telepatice şi să substituie mesajele şi imaginile pe care doreau. Dezvoltarea acestei linii de cercetare le-a permis sovieticilor să fuzioneze psi-operatorii pentru a forma minţi de grup. Interesul american în această direcţie a fost stimulat de informaţiile primite în 1973 despre o bază de cercetări ultrasecretă aflată lângă Leningrad, unde se desfăşurau cercetări psihice.

Psihochinezia (PK) sau telechinezia reprezintă abilitatea de a influenţa obiecte animate sau inanimate de la distanţă, fără contact fizic, prin mijloacele câmpurilor de energie biologică controlată sau necontrolată. Prezentăm în continuare câteva din efectele PK: iniţializarea sau încetarea mişcării unor obiecte inanimate; neutralizarea aparentă a efectului gravităţii asupra obiectelor inanimate; levitaţia; inducerea unor schimbări în procesele fiziologice ale materiei vii; crearea unor câmpuri electrice, electromagnetice, electrostatice, magnetice sau gravitaţionale care pot fi măsurate în jurul obiectelor ţintă; introducerea unor imagini pe emulsiile fotografice.

Telechinezia: Mintea deasupra Materiei
În 1997, „Sunday Telegraph” dezvăluia că Robert Jahn de la Centrul de Cercetări privind anomaliile în tehnică din Princeton desfăşura o serie de proiecte ce aveau ca scop influenţarea generării numerelor aleatorii prin intermediul telechineziei. Subiecţii erau rugaţi să se concentreze asupra unui monitor de calculator care prezenta rezultatul generării numerelor aleatoare, ca secvenţe de 0 şi 1. Legea numerelor mari afirmă că după foarte mari experienţe numărul de 0 şi de 1 generate trebuie să fie egal.

Dacă telechinezia există (minte deasupra materiei), ar trebui să se genereze mai multe din cifra aleasă în prealabil. După mai bine de 12 ani de experienţe, în care au fost implicaţi mii de subiecţi, profesorul Jahn a demonstrat că instrumentele electronice sunt influenţate de mintea omului prin telechinezie. Acesta este un set dramatic de experimente care subliniază faptul că sovieticii au avans într-un domeniu deosebit de important.
Abordări diferite în cercetarea paranormală

Cercetările parapsihologice din URSS şi din Cehoslovacia pun accentul pe identificarea şi cuantificarea câmpurilor de forţă generate bioenergetic, precum şi pe identificarea proceselor fiziologice care sunt influenţate de energia PK. Există diferenţe fundamentale între abordările sovietice şi cehe privind cercetările asupra PK. Deoarece cercetarea paranormală a fost privită ca apanajul unui mic număr de oameni, în URSS cercetările erau concentrate numai asupra indivizilor dotaţi şi au încercat să determine ce atribute fiziologice pun în valoare capacităţile acestora şi îi fac diferiţi de restul populaţiei.

Paralel cu aceste eforturi de a determina cauzele PK, sovieticii şi-au concentrat eforturile asupra determinării naturii câmpurilor de energie care se formează şi au încercat să determine dacă toţi subiecţii dotaţi psihocinetic creau acelaşi câmp de energie. Cercetarea cehă era de asemenea orientată pe efectul cauză-efect, dar erau condusă de ideea că efectele PK pot fi produse de majoritatea populaţiei şi nu este nevoie de capacităţi psihice deosebite pentru a demonstra efectele PK.

Dacă telechinezia există, cercetările ESP realizate în URSS şi de echipele de telepaţi formate în această ţară pot avea justificare. Efectul psihocinetic este analog forţei electromotoare. Această forţă este prezentă în maşinile care cuprind motoare electrice, precum şi în generatorii care produc energie. Această forţă a fost descrisă de Maxwell la sfârşitul secolului al XIX-lea şi modelată în ecuaţiile matematice care poartă numele savantului. Dacă ecuaţia forţei electromotoare este analogă telechineziei, noi putem fi capabili să facem predicţii asupra funcţionării acesteia.

Dacă în ecuaţia forţei electromotoare introducem câmpurile biofizice, obţinem că forţa telecinetică este proporţională cu puterea câmpului biofizic al psi-operatorului. Acest câmp biofizic poate fi privit ca având un efect de câmp în telechinezie, deoarece mişcarea sa va amplifica efectele telecinetice. Deoarece am prezentat teoria telepatiei ca fiind o mişcare de câmpuri biofizice de la telepat la subiect, având viteza de interacţiune foarte mare, aproape instantanee, atunci poate fi văzut că dezvoltarea autoconştientului în aceste câmpuri poate conduce la o marcată abilitate telecinetică. În antrenamentele telecinetice, câmpul biofizic este împins către ţintă cu putere maximă, spre deosebire de telepatie, în care acest câmp oscilează între telepat şi subiect, nepermiţând efecte psihocinetice. Cu alte cuvinte, se învaţă împingerea obiectelor odată cu ştiinţa RV-ului. Ambele superputeri au devenit interesate de telechinezie datorită implicaţiilor militate. UN document DIA din 1975 declara:

„Cercetarea sovietică are câteva direcţii diferite în eforturile de a dezvolta explicaţii materialiste pentru efectele observate de PK. Această cercetare s-a implicat în studii serioase asupra caracteristicilor câmpului electric dintre subiect şi obiect, asupra caracterizării câmpurilor electrice din imediata apropiere a subiectului, asupra studierii formelor undelor creierului subiecţilor şi asupra fotografierii câmpurilor bioenergetice ale subiecţilor. Deşi savanţii ruşi nu au ajuns la o concepţie comună privitoare la natura acestor forţe, toţi agreează ideea că energia psihică este implicată.”

Interese militare în studierea subiecților
Victor Adamenko de la Institutul de Radiofizică din Moscova, Victor Iniuşin de la Universitatea kazahă din Alma-Ata şi Ghenadi Sergheiev de la Institutul de Fiziologie din Leningrad sunt savanţii sovietici care conduc cercetările în domeniul PK. Iniuşin şi Sergheiev au dezvoltat o serie de teorii bazate pe existenţa unui tip diferit de energie – o formă a energiei biofizice pe care au numit-o „bioplasmă”.

Aceştia consideră efectele PK analoage fulgerului şi afirmă că mişcarea în PK apare ca un rezultat al interacţiunii câmpului electrostatic al obiectelor. Energia biologică implicată este direcţionată de conştient spre subiect. Astfel se pot deplasa obiecte sau se poate opri mişcarea, se poate schimba direcţia sau obiectele se pot roti. Sergheiev a dezvoltat o serie de aparate de măsură pentru schimbările în câmpul bioplasmatic la distanţe de până la 3 metri. A putut măsura câmpuri de până la 10.000 volţi/cm în vecinătatea ţintei fără vreo indicaţie că ar exista vreun câmp între subiect şi obiect. În conformitate cu cele declarate de Sergheiev, energia bioplasmatică se concentrează în regiunea capului. El atribuie PK unei polarizări a bioplasmei într-o manieră asemănătoare laserului. De aceea îl denumeşte „efect biolaser”, care acţionează ca o forţă materială asupra obiectului

Sergheiev a elaborat detectori care monitorizează energia în timpul demonstraţiilor PK. Deşi observatorii vestici au negat informaţia asupra construirii detectorilor (informaţie pe care sovieticii o clasificau ca fiind strict secretă), un tip de astfel de detector s-a realizat chiar în SUA. David Thomson a realizat un aparat care poate fi considerat ca intrând în această clasă. Aparatul a fost utilizat în studiul câmpurilor de forţă umane la Universitatea Saskatchewan din Canada.

Dispozitive speciale pentru detecția PK
Aparatul era constituit dintr-un preamplificator, două condensatoare şi un înregistrator, întocmai ca cel de la encefalograf. La Laboratorul de cibernetică biologică din Universitatea Leningrad, Catedra de fiziologie, a fost elaborat un aparat pentru detectarea câmpurilor electrice ale nervilor la distanţe de până la 24 de cm. Acest aparat se baza pe electrozi deosebit de sensibili.

Adamenko a condus experienţe pentru a stabili rolul sarcinilor electrostatice de pe suprafaţa corpurilor-ţintă în deplasarea acestora. Adamenko a avansat teoria că omul poate fi anizotropic, adică omul poate fi capabil să altereze energia sa externă în funcţie de starea energetică internă, iar această capacitate la rândul său depinde de procesele fiziologice. Adamenko presupune că oamenii, animalele şi plantele posedă câmpuri electrice datorită polarizării spontane a ţesuturilor. Aceste câmpuri pot interacţiona cu sarcinile electrice externe induse sau impuse. Adamenko a arătat că baza materială a interacţiunii fără contact între om şi obiecte rezultă din câmpul electrostatic a cărui magnitudine depinde de starea fiziologică a omului.

Alexandru Dubrov, un biofizician de la Institutul de Fizică a Pământului al Academiei de Ştiinţe a URSS, a avansat conceptul de „biogravitaţie” pentru a explica PK. Biogravitaţia a fost introdusă, ca noţiune, de V.A. Bunin în 1960, în legătură cu abilitatea organismelor vii de a forma şi detecta unde gravitaţionale. Dubrov şi-a bazat teoria pe conceptele curent acceptate ale biologiei moleculare şi fizicii energiilor înalte. Aceasta înseamnă că vectorul sau câmpul de forţă este format la nivel subcelular şi este capabil de atragerea sau respingerea forţelor naturale gravitaţionale sau el însăşi emite unde gravitaţionale de foarte mică intensitate. Dubrov, ca şi alţi savanţi americani şi sovietici, gândeşte că schimbările în continuumul spaţiu-timp poate fi baza fenomenelor PK observate, adică, timpul poate fi accelerat sau decelerat de către subiectul psihic.

În 1974, psihicul sovietic Boris Ermolaiev a participat la o serie de experimente la Universitatea din Moscova. S-a raportat că Ermolaiev are capacitatea de a suspenda (levita) obiectele în aer prin concentrarea energiei psihice într-un anumit punct focal în spaţiu. Într-o altă demonstraţie, Ermolaiev a ţinut în mâini un obiect, apoi şi-a depărtat mâinile cam la 20 de cm de obiect, care a rămas suspendat în aer. Dubrov simte că puterile levitaţionale ale lui Ermolaiev pot fi folosite pentru a demonstra că spaţiul-timp şi schimbările gravitaţionale apar în zona dintre mâinile psihicului şi obiect. El bănuieşte că transmisia energiei electromagnetice ar putea fi întârziată atunci când trece printr-un câmp de levitaţie.

Generatori psihotronici și capacități psihice
Cehii, ca şi sovieticii, au încercat să identifice sursele de energie biofizică, dar cercetările lor nu au fost centrate asupra indivizilor dotaţi psihic. Parapsihologii cehi au emis ipoteza că există mulţi oameni care posedă capacităţi psihice şi că astfel de capacităţi pot fi observabile ca efecte PK. Cercetarea parapsihologică cehă este orientată pe PK, probabil ca rezultat al construirii de către Robert Pavlita a generatorilor psihotronici. Cehii cred că utilizarea acestor aparate pentru colectarea şi concentrarea energiei pot crea posibilitatea oricărei persoane să provoace efecte PK.

Deşi proiectarea şi construirea generatorilor sunt deosebit de complexe, aceste aparate sunt uşor de folosit şi cer numai o scurtă instruire pentru a se opera cu ele. Acest mod de lucru are două avantaje majore: nu necesită prezenţa unui supervizor, iar efectele fizice observabile, cum ar fi mişcarea sau atragerea obiectelor, servesc ca feedback încurajator, pozitiv pentru subiect.

Ruşii şi cehii, aşa cum am mai menţionat, utilizează generatoare psihotronice pentru a amplifica câmpurile biofizice. Utilizând această metodă este posibil de a obţine efecte macro-telechinetice. Aceasta are implicaţii strategice pentru Rusia. S-a observat că exploziile nucleare au efecte ciudate, dependente de timp. Astfel, forţa exploziei nucleare se schimbă în funcţie de momentul din zi al exploziei şi de luna anului. Acest lucru nu poate fi explicat de fizica obişnuită. De aceea, dar evident şi din alte motive este un fenomen strict-secret. Prin urmare, deoarece reacţiile nucleare depind de timp şi chiar de poziţia geografică, armele nucleare au diferite randamente la diferite momente de timp.

PSI-experţii ruşi pot opri detonarea armelor nucleare
Se pare că cercetătorii ruşi din domeniul războiului paranormal au reuşit să utilizeze psi pentru a modifica desfăşurarea unei reacţii în lanţ într-o armă nucleară. Ei au descoperit că prin focalizarea telechineziei pe un eşantion radioactiv, rata înjumătăţirii, detectată de un contor Geiger, putea fi schimbată. Cercetătorii sovietici au analizat metodele prin care se putea încetini dezintegrarea uraniului 235 şi a plutoniului, care sunt folosite în armele cu fisiune atomică şi ca detonatori în bombele cu hidrogen.

Ei au descoperit că psi putea încetini reacţia în lanţ, astfel că arma nu mai ajungea la masă critică şi nu mai apărea explozia nucleară. Variabilitatea în timp a randamentului exploziilor nucleare se pare că se datorează efectului pe care Pământul, Soarele şi alte corpuri cereşti îl au asupra ratei reacţiilor nucleare în lanţ. Efectul Psi este mult mai puternic decât acţiunea acestor câmpuri pe planeta noastră.

Aceste cercetări au fost întreprinse în mai mult de 20 de institute. Evaluările pe care le făcea DIA din SUA asupra psi sovietic considerau că psi-războinicii ruşi puteau: „incapacita, de la distanţă, echipamentele militare americane de toate tipurile, inclusiv armele nucleare, cât şi rachetele.” Efectul asupra armelor nucleare al psi a fost unul din cele mai bine păzite secrete. Ingo Swann era capabil să spioneze exploziile nucleare prin RV. Astfel şi-a dat seama că psi-experţii ruşi conectaţi la generatoare psihotronice puteau opri detonarea armelor nucleare. De aceea, Comandamentul american al rachetelor era aşa de îngrijorat. Dacă într-adevăr aşa ceva este posibil, atunci armele nucleare nu mai reprezintă o ameninţare.

Ţara care domină războiul paranormal va avea un avantaj enorm în războaiele care vor veni în acest al XXI-lea secol. Atunci când Rusia a oprit folosirea psi între facţiunile rivale (mai precis când Putin şi-a asumat puterea), această nouă democraţie a redevenit o superputere. SUA, ca fiind singura ţară vestică care s-a preocupat de dezvoltarea armei psi, trebuie să facă faţă armatei chineze paranormale, corporaţiilor japoneze dotate cu capacităţi psi, precum şi celui mai puternic inamic în acest domeniu, Rusia lui Putin.

Forţa care este inima telechineziei ar putea explica fenomenele psihotronice. Formarea unui grup de telepaţi va amplifica efectul telechinezetic. Deoarece efectul nu este simplu aditiv, ci este un efect sinergetic, se pot obţine rezultate deosebit de puternice.

Telechinezia ne poate schimba realitatea
Telechinezia este legată de forţa care provoacă funcţia de stare cuantică să producă evenimente. De aceea, telechinezia se poate folosi pentru provocarea funcţiei de undă cuantică în scopul schimbării manifestării evenimentelor. Astfel se provoacă schimbarea realităţii. Telechinezia se poate de asemenea folosi pentru ca să se inducă câmpurilor biofizice aspecte duale pentru modelarea formelor gândului. Aceasta poate avea ca rezultat producerea unor efecte specifice. Crearea formelor de gând din câmpuri biofizice este prezentată în mii de cărţi de spiritism. Este posibil ca noţiunea de magie să fie ea însăşi o absurditate, dar efectele ritualilor magice sunt în moştenirea noastră culturală. Telechinezia poate fi folosită la schimbarea realităţii. Se prevede ca mari schimbări să se producă în lume în 2013. Cercetătorii ruşi deja au prezentat câteva din aceste schimbări care vor avea loc.

Dacă privim câmpul biofizic natural ca parte a biosferei biofizice a Pământului, atunci în oceanul inconştientului colectiv, grupări mai mici de câmpuri biofizice se pot coaliza pentru a forma arhetipuri, aşa cum a postulat Carl Jung. Grupuri de telepaţi ar putea folosi telechinezia pentru manifestarea formelor de gând din bazinul arhetipurilor în inconştientul colectiv.

Aceste forme de gând pot fi văzute ca noi tipuri de mime, care ar putea infecta populaţia cu noi tipuri de gândire şi acţiune. Deoarece populaţia nu realizează dimensiunea paranormală a realităţii, formele de gând direcţionate, în fapt nişte mime, ar putea afecta starea mentală a unei naţiuni. Astfel ar putea fi conceput un nou sistem de arme sau un sistem de inducere a politicii dorite. Psihotronica a devenit unul din interesele majore ale cercetărilor militare din SUA, Rusia, China, Japonia, Cehia şi alte ţări.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: