Sclavii lui Anunnaki


Stăpânii din cer

Stăpânii din cer

By Titel B

De neacceptat pentru unii sau fapt concret pentru alții, în lumea științifică circulă o teorie prin care se spune că omenirea – omul –  nu este produsul unei creații biblice sau al unei evoluții, ci produsul genetic al extratereștrilor Anunnaki creat de aceștia pentru a servi unui singur scop: Sclavia.

O nouă rasă
Din descrierea unor texte antice se spune că, în urmă cu aproape 400.000 de ani, Nefilimii (Uriașii) și Anunnakii au venit pe Pământ formând o mică colonie în zona Iranului și Irakului de astăzi. Acolo, aceștia, prin utilizarea ingineriei genetice au accelerat dezvoltarea „creaturilor” asemănătoare primatelor de pe Pământ, cu intenția de a le pune la muncă în minele de aur din continentul african. (n.r. –  Africa de Sud.)

Aceleași texte antice ne spun că au existat și eşecuri în dorința de a crea umanoizi moderni – eşecuri ce au produs mutanţi – ce ulterior au servit drept model în mitologia greacă prin formele umano-animaliere.

De cealaltă parte, știința îl consideră pe Homo Australopitecus ca fiind prima ființă cu adevărat umanoidă și o plasează în urmă cu două milioane de ani. În aceeași cronologie – la distanță de un milion de ani  înaintea lui Homo Australopitecus – apare Homo Erectus și la încă unul omul din Neanderthal. Acesta din urmă seamănă destul de mult cu Homo Australopitecus.

Recent, ideea pe care se sprijină teoria privind manipularea genetică este susținută de faptul că, în urmă cu 35.000 de ani, împreună cu Homo Sapiens, apare dintr-o dată Cro-Magnon, un om care cunoștea și folosea uneltele și care își dezvoltase abilitatea de a construi adăposturi și forme de cultură și artă. Toate aceste elemente arată formarea unei societăți aflate la început.

O descoperire relativ recentă arată faptul că Homo Sapiens, altul decât cel de Cro-Magnon, a precedat omul de Neanderthal cu aproape 200.000 de ani, trăind în era glaciară – o perioadă presupusă a fi nefastă unei evoluţii rapide. Astfel, o specie mult mai avansată şi de neexplicat – în lumea științifică – apare înaintea uneia mai puţin dezvoltate. Aici intră sub semnul îndoielii ideea unei evoluţii progresive, încete şi echilibrate. Cu siguranță, mai sunt încă o mulţime de lucruri ce nu pot fi explicate prin teoria evoluţionistă.

Stăpânul pământului
Un argument destul de greu de combătut de sceptici este cel descris de tăblițele mesopotamiene în care se spune despre un „zeu” însărcinat cu modificarea genetică a lui Homo Sapiens. EA, „zeul” despre care care se face referință, era fiul lui Anu, conducătorul unei alte lumi. EA avea titlul de „EN.KI”, adică „Stăpânul Pământului”. În aceeași descriere se mai spune că EA era cel care se adresa „Consiliului Zeilor” în numele  nou-createi rase pământene. O mențiune aparte face referire la faptul că acesta s-a opus cruzimii pe care ceilalți „zei” o foloseau asupra ființelor umane.

Crearea lui „Adamu”
Când ideea creării unui „sclav” muncitor a prins contur în „Consiliul Zeilor”, aceștia și-au pus întrebarea cum ar putea fi creată o ființă destul de inteligentă pentru a folosi unelte și a executa ordine fără a se împotrivi. Răspunsul la această cerință a venit de la EA în adunarea Anunnakilor, care a „văzut” prin crearea unui „Adamu” (Adam) soluția pentru nevoia acestora. El le-a spus: „Ființa despre care voi vorbiți EXISTĂ! Trebuie doar să le formați și mențineți noțiunea de stăpâni a zeilor!”.

„După ce EA a creat rasa umană, a vrut să-i dea învăţătura adevărului spiritual, lucru pe care „Consiliul Zeilor” nu l-a acceptat, temându-se de faptul că și-ar putea pierde controlul asupra lui Adamu. „Zeii” nu doreau ca noua rasă să fie liberă și să primească cunoașterea. Voiau doar să o controleze. Aşa că i-au manipulat pe oameni prin minciuni, falsuri și îndoctrinare, idei malefice despre EA și apropiații acestuia. L-au numit Satana, Prinţul Întunericului etc. Adevărul însă era că EA se opunea tratamentului crud aplicat rasei umane şi că el era adevăratul prieten al omenirii.”

Această din urmă descriere pune cartea Genezei şi izgonirea lui Adam şi a Evei într-o cu totul şi cu totul altă lumină. „Dumnezeul” din Biblie vrea să ţină departe de umanitate Cunoaşterea, dar Şarpele, adevăratul prieten al Omului, ştie că aceste creaturi merită să afle totul despre moştenirea spirituală.

Dorința zeilor
După ce umanitatea a mâncat din „fruct” (a dobândit Cunoaşterea), şi-a dat seama că era goală, şi-a adus aminte de sclavia ei faţă de „zei”. În mod clar Annunaki nu au vrut ca rasa umană să se refacă din punct de vedere spiritual pentru simplul motiv pentru că ei nu aveau nevoie decât de sclavi. Scopul creării lor era doar ca „oamenii” să muncească  pentru bunăstarea „zeilor”.

„Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului pentru a lucra pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii”. 

Simbolul „săbiilor de foc” ne arată măsurile luate de „zei” pentru a se asigura că adevărata Cunoaștere nu va ajunge niciodată în mâinile rasei umane. Pentru a împiedica și mai mult accesul la cunoaștere, umanitatea a mai fost condamnată încă o dată:

„Şi lui Adam, El (Dumnezeu) i-a spus: Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: Să nu mănânci deloc din el, blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; spini şi pălămidă să-ţi dea şi să mănânci iarba de pe câmp. În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce”.

Religia și scopul ei
Anunnaki nu au avut  niciodată intenția ca oamenii să se ridice deasupra nivelului existenţei lor materiale, de a se elibera sau de a înțelege în mod voit adevărul despre spiritualitate. Religia, aşa cum a fost introdusă în mintea omului de Anunnaki, are și azi, în zilele noastre, scopul de a menţine omenirea în ignoranţă şi servitute. Urmează Legile lui Dumnezeu: Nu pune întrebări, Nu căuta cunoaştere, pentru că vei muri cu siguranţă. Acestea sunt învăţăturile şi comportamentul unui stăpân cu sclavii săi. Omenirea s-a născut din nevoia „zeilor” de a avea sclavi și de a muri ca sclavi. În mod ciudat, se pare că nici în zilele noastre această dorință a lor nu s-a schimbat, poate doar „zeii”.

Ce susține această teorie?
Potrivit adepţilor teoriei extratereştrilor antici, extratereştri mult superiori tehnologic, au aterizat pe Terra cu mii de ani în urmă, împărtăşind din ştiinţa lor, civilizaţiilor umane timpurii, schimbând definitiv cursul istoriei. În 1968, scriitorul eveţian Erich von Daniken a publicat lucrarea „Carele de luptă ale zeilor” (Chariots of the Gods), care a devenit imediat un bestseller. În carte, avansează ipoteza că, acum mii de ani, călători spaţiali de pe alte planete au vizitat Terra, dându-le oamenilor anumite tehnologii şi, mai ales, influenţându-le religia.

El este considerat, de mulţi, ca şi iniţiatorul teoriei extratereştrilor antici, cunoscută de asemenea ca teoria astronauţilor antici. De fapt adepţii acestei teorii preiau o idee veche de secole, că viaţa există şi pe alte planete şi că oamenii şi extratereştrii s-au mai întâlnit în trecut.

Tema acestei interacţiuni a fost pusă în lumina reflectoarelor în anii ’60, prin numeroasele observaţii OZN şi filme SF celebre, precum „2001: O odisee spaţială”, bazat pe un roman scris de fizicianul Arthur C. Clarke, promotorul ideii sateliţilor geostaţionari. Programul spaţial a avut desigur rolul său, deloc neglijabil, de altfel. Așa că în mintea multora s-a născut și întrebarea: Dacă oamenii pot călători pe alte planete, de ce nu ar putea fi vizitată și Terra de extratereştri?

Carele zeilor
Destul de mulţi teoreticieni, inclusiv Daniken, menţionează două genuri de dovezi, în sprijinul propriilor afirmaţii. Primul se referă la textele religioase antice, în care oamenii au interacţionat cu zeii, sau cu alte fiinţe care coborau din ceruri – uneori în nave asemănătoare celor spaţiale – şi posedau puteri spectaculoase. Al doilea se referă la lucrări vechi de artă, care descriu, parcă, figuri de extratereştri şi la vechi minuni arhitectonice gen Stonehenge sau piramidele egiptene.Dacă am fost vizitaţi de extratereştri în trecut, oare îşi vor mai face ei apariţia în viitor? Pentru adepţii teoriei amintite, răspunsul este un da, răsunător. Ei cred că, făcându-şi publice teoriile, vor ajuta umanitatea să se pregătească pentru întâlnirile viitoare, inevitabile, cu extratereştrii.

Erick von Daniken, autorul cărții „Carele zeilor”

Erick von Daniken, autorul cărții „Carele de luptă ale zeilor”

97%  din ADN este inactiv
Michael Tellinger, în articolul său „Fuziunea cromozomială: Dovezi ale manipulării ADN-ului în timpurile străvechi?”, scrie că Proiectul Genomului Uman prezintă câteva mistere pentru oamenii de ştiinţă ce nu găsesc o explicaţie la faptul că un mare procent al ADN-ului uman este inactiv. S-a estimat că cel puţin 97% din ADN-ul nostru este o mare pierdere de spaţiu şi nu conţine nici o genă activă care să poarte codul nici unei transformări fizice a noastră. Pe urmă, printre gene există intronii – părţi care nu poartă nici un fel de cod – și exoni –secțiuni ce poată anumite coduri genetice.

Molecula de ADN
Întreaga lungime a ADN-ului nostru este alcătuită din peste 20.000 de gene ce au fost identificate în prezent. Aceste gene poartă designul structural al întregului nostru corp. Un semn de întrebare îl ridică faptul că Homo Sapiens, presupusul punct de evoluţie pe această planetă, din rezultatul studierii, rezultă că o mare parte de ADN este neutilizat. Așa că, deși avem cea mai lungă moleculă de ADN dintre toate speciile cunoscute la alcătuirea studiului, noi oamenii folosim cea mai mică parte a ei, doar 3%.

Omul și evoluția ADN
Cu alte cuvinte, toate celelalte creaturi folosesc o parte mult mai mare din ADN-ul lor decât o fac oamenii. Unele dintre ele ajung la a folosi chiar 98% din ADN. Acest fapt se întoarce ca un bumerang în faţa principiilor evoluţioniste. Oamenii ar trebui să aibă cel mai complex şi evoluat ADN dintre toate speciile cunoscute pe Terra, prin prisma milioanelor de ani de evoluție, ar fi trebuit să ajungă la un nivel mult mai avansat de civilizație. Un mister îl ridică și numărul de gene conţinute de o specie. Acesta, deși prin evoluție tind să crească constant de la organismele de bază la cele mai avansate, am putea crede că omul ar avea cele mai multe gene, însă… nu e cazul.

Deșertul de… gene
Cimpanzeul este ruda noastă genetică cea mai apropiată şi cu toate acestea are de aproape de două ori mai multe gene decât omul. Astfel, iată-ne ajunşi la anomalia cromozomilor. Prin comparaţie, toate primatele au 24 de perechi. Cineva s-ar aştepta ca Homo Erectus, strămoşul nostru imediat, să aibă şi el 24 de perechi de cromozomi. În 6 aprilie 2005, cercetătorii de la Institutul Naţional de Cercetare a Genomului Uman anunţau că „o analiză detaliată a cromozomilor 2 şi 4 a prilejuit detectarea celui mai mare «deşert de gene» cunoscut în genomul uman şi a dezvăluit mai multe dovezi prin care cromozomul uman 2 ar fi produsul rezultat din fuziunea cromozomilor a două primate ancestrale”.

Zecharia Sitchin, omul care și-a închinat toată viața cercetării tăblițelor sumeriene

Zecharia Sitchin, omul care și-a închinat toată viața cercetării tăblițelor sumeriene

Pomul vieții
Aşa că atunci când citim în tăbliţele sumeriene că oamenii au fost clonaţi ca o subspecie între Homo Erectus şi o mult mai avansată specie umanoidă ce a ajuns pe Pământ în urmă cu aproape 400.000 de ani, parcă totul se luminează în faţa noastră, având sens. Tăbliţele descriu cum „făcătorul nostru” a înlăturat anumite părţi ale „Pomului Vieţii” pentru a „peria” abilităţile „noii creaturi” şi cum el s-a zbătut să facă „muncitorul” primitiv perfect, astfel încât să poată înţelege ordinele, dar să fie destul de prost pentru a nu le pune sub semnul întrebării. Sugestii similare ale clonării genetice apar în Coran şi în Legile hinduse ale lui Manu.

Povestea „Creației”
Zechariah Sitchin a decis, în timpul cercetărilor sale, să dea o interpretare complet diferită tăbliţelor sumeriene. Acolo unde oamenii de ştiinţă anteriori au privit scrierile sumeriene drept simple mituri şi legende, Sitchin a mers pe mâna lui „Şi dacă?” şi a considerat aceste poveşti ca posibile relatări ale istoriei orale ce s-au transmis din generaţie în generaţie până când au fost aşezate pe tăbliţele de lut.

Asta nu înseamnă că tot ceea ce a fost scris pe tăbliţe trebuie luat ca fapt real. Sitchin a înţeles că erau diferenţe între ceea ce era evident mit social şi mit religios şi scrieri ce erau considerate istorice cu bază ştiinţifică şi evenimente reale.Când a privit a doua oară aceste scrieri, Sitchin a fost uimit să găsească un imens depozit de cunoaştere ce părea complet nepotrivit pentru o astfel de civilizaţie antică.

 Surse:

  • Chariots of the Gods: Unsolved Mysteries of the Past” – Erich von Däniken,
  • The Lost Book of Enki: Memoirs and Prophecies of an Extraterrestrial God”,- Zecharia Sitchin,
  • There Were Giants Upon the Earth: Gods, Demigods, and Human Ancestry: The Evidence of Alien DNA” – Zecharia Sitchin.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: