Dosarele Secrete OZN ale Marii Britanii şi „Smoking Gun”


Vor începe guvernele lumii cu adevărat să informeze populația despre colaborarea lor cu alte civilizații?

Vor începe guvernele lumii cu adevărat să informeze populația despre colaborarea lor cu alte civilizații?

By Sean Casteel

În luna februarie a anului 2010, Ministerul Apărării britanic şi Arhivele Naţionale au făcut publice mai mult de 6.000 de pagini din materialele dosarele lor OZN, ce acoperă anii 1994-2000. Acesta a fost a cincea „colecţie” de înregistrări despre OZN-uri ce era publicată de către cele două agenţii, ca parte a unui proiect de deschidere către un public mai larg.

Unele dintre cele mai dramatice cazuri
Unul dintre dosare povestea despre un om din Birmingham, Anglia, care, pe când se întorcea de la locul de muncă, în martie 1997, la ora 4 dimineata, a văzut o navă mare, albastră şi în formă de triunghi plutind peste grădina lui din spatele casei. Nava nu făcea nici un zgomot, dar a determinat câinii din cartier să latre, potrivit raportului.  „Şi-a luat zborul şi a dispărut” după aproximativ trei minute, lăsând în urmă o „substanţă albă-mătăsoasă” pe copaci, din care omul a păstrat un eşantion într-un borcan. Nu a fost clar ce s-a întâmplat cu borcanul sau conţinutul său, dar pentru cei familiarizaţi cu fenomenul OZN, este un exemplu clasic de „păr de înger” de multe ori lăsat în urmă după o astfel de apariţie sau aterizare. Un alt incident interesant dezvăluit de dosarele lansate recent, a avut loc în ianuarie 1997.

Conform unui raport top-secret al poliţiei, într-o noapte, un om conducea maşina spre casa sa, prin sudul Ţării Galilor, când a văzut ceea ce el numea „un tub de lumină coborându-se din cer”. Primul său gând a fost că era o masivă „stea” ce cobora în faţa lui. Telefonul său mobil şi radioul din maşină s-au oprit. A ieşit din autovehicol şi a putut să se plimbe prin lumină, care era foarte puternică. S-a întors în maşină, având un sentiment de frică şi rău. În curând i-a apărut o afecţiune a pielii pentru care a consultat un medic. Masina lui a rămas plină de mizerie şi praf.

Alte rapoarte vorbesc despre grupuri de oameni, inclusiv despre unul ai cărui membri ce lucrau pe un pescador în Marea Nordului, în august 1997, au raportat că au vazut un obiect plat şi rotund-strălucitor plutea pe cer. Obiectul a fost vizibil atât cu ochiul liber cât şi prin binoclu, raportul menţionând că martorii au fost „foarte sceptici faţă de OZN-uri.” Ei l-au urmărit obiect pe radarul lor pentru câteva secunde înainte de a dispărea. În două oraşe de pe coasta de est a Angliei, Boston (cel englez) şi Skegness, poliţia a filmat un OZN, în acelaşi timp cu Royal Air Force (RAF) ce a detectat un „blip neidentificat” pe radarul lor, se scrie în dosar.

Celebrul OZN „Toblerone”, văzut în oraşul Annandale, Scoția

Celebrul OZN „Toblerone”, văzut în oraşul Annandale, Scoția

Incidentul a avut loc în octombrie, 1996, când ofiţerii au văzut „ciudate lumini rotative intermitente de culoare roşu, albastru, verde şi alb pe cer.” Membri unui vapor acostat în Wash, un golf aproape de Boston, au văzut luminile în acelaşi timp în care radarele apărării aeriene RAF detectau „blip-ul” peste Boston. Mediatizarea incidentului a făcut RAF să examineze luminile, identificându-le mai târziu ca fiind stele şi planete strălucitoare, şi a atribuit „blip-ul” radarului unui „ecou permanent” creat de turnul unei biserici din apropiere. Într-un alt eveniment descris în noile dosare, un OZN ” în formă de Toblerone ” a fost văzut plutind pe deasupra oraşului Annandale, Scoţia, în iulie 1994.

Toblerone este un baton triunghiular de ciocolată elveţiană . Dosarele includ o schită a obiectului, care avea circa 35 – 40 de metri lungime şi aproximativ 20 de metri lăţime. El plutea în tăcere la aproape 10 metri deasupra unui câmp fără nici o lumină aprinsă şi a fost „observat timp de cel puţin 40 de minute”, se arăta în raport.

Interesul britanicilor în OZN-uri de-a lungul anilor
Ziarul britanic „The Daily Telegraph”, în articolul lui online despre lansarea din 2010 a dosarelor OZN, a jucat murdar, intitulându-şi materialul „Extratereştrii mi-au provocat ciudate  erupţii ale pielii.” Dar părea să ia mult mai în serios un dosar care datează din 1952, în care, pe atunci prim-ministru, Winston Churchill a cerut o informare despre OZN-uri de la secretarul său de stat pentru Apărarea Aeriană. „Ce înseamnă toate aceste lucruri despre farfuriile zburătoare?” întreba Churchill. „Ce pot să fie? Care este adevărul? Faceţi-mi un raport în felul în care vă convine.”

Ca răspuns, i s-a spus lui Churchill că apariţia presupuselor OZN-uri ar putea fi explicată prin fenomene pământeşti, cum ar fi iluziile optice, identificarea greşită a avioanelor, păsărilor şi baloanelor sau farse făcute în mod deliberat. Cu alte cuvinte, acelaşi răspuns pe care guvernele lumii continuă să ni le dea, un non-răspuns conceput pentru a linişti presupusele noastre întrebări copilăreşti.

Răspuns ce ne pare la fel de bun ca oricare altul pentru a se constitui într-o modalitate de a începe o lecţie de istorie despre interesul britanic în OZN-uri. Atunci când noile dosare au fost postate online în 2010, pe site-ul Arhivelor Naţionale britanice, ele includeau, de asemenea, un raport de 14 pagini scris de un anume Dr. David Clarke, un cercetător OZN, ce predă jurnalismul la Universitatea Sheffield Hallam din nordul Angliei.

Clarke are, de asemenea, publicată o carte numită „Dosarele OZN”, fiind citat în mai multe ştiri despre noile dosare,  în care vorbeşte despre tranziţia, în rapoartele asupra apariţiilor OZN, de la farfuriile zburătoare cu formă de disc la navele de tehnologie mai avansată, în formă de triunghi, care, treptat, au preluat supremaţia după anul 1950. Raportul lui Clarke oferă o imagine de ansamblu excelentă asupra istoriei OZN-urilor, începând cu primul raport al lui Kenneth Arnold, în iunie 1947.

Arnold, un pilot privat, a raportat ca a văzut nouă obiecte ciudate, care zburau cu o viteză extraordinară pe cer ca „o farfurie sărind pe suprafaţa apei.” Raportul lui a declanşat apartiţia unui val de rapoarte similare în America de Nord şi în întreaga lume. În luna iulie a aceluiasi an, a fost emis un raport al bazei aeriene militare de la Roswell, New Mexico, ce spunea că un obiect în formă de disc a aterizat pe terenul unei ferme din apropiere şi a fost rechiziţionat pentru examinare de către ofiţerii Cartierului General al Armatei a opta a Statelor Unite ale Americii. „Epoca farfuriilor zburătoare a început”, scrie Clarke.

OZN-urile în Marea Britanie postbelică
Când aparitiile misterioaselor „rachete fantomă” din 1946 şi 1947 erau în curs de desfăşurare în Scandinavia, ofiţerii de informaţii ai Ministerului Aerului din Marea Britanie au clasificat acest fenomen anormal ca fiind rachetele V2 modificate capturate de la nazişti şi lansate de sovietici. Dar directorul britanic al Serviciilor de Informaţii, un anume Dr. RV Jones, s-a îndoit de această teorie. Bazându-se pe experienţele sale din timpul războiului, el a crezut că sperietura a fost declanşată de observarea unor meteoriţi luminoşi în ţările ce se temeau de expansionismului sovietic.

Harta aparițiilor OZN raportate de autoritățile din Marea Britanie

Harta aparițiilor OZN raportate de autoritățile din Marea Britanie

Dosarele publicate recent conţin rapoarte şi corespondenţă între Ministerul de Externe, Ministerul Aerului şi ataşatul britanic la Stockholm. Rapoartele asupra rachetelor fantomă au precedat cu şase luni, incidentul în care Kenneth Arnold observa farfuriile zburătoare pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, incident ce a determinat US Air Force să creeze un proiect cu numele de cod „Semne” pentru a investiga misterul ce creştea în amploare. În preajma acestui moment generalul-locotenent american Nathan Twining F. a făcut declaraţia, devenită  acum celebră, cum că, „Fenomenul raportat este ceva real şi nu imaginar sau fictiv.”

Ca urmare a politicii americane, deşi un pic mai lent, britanic guvernul a început ancheta lui oficială în 1950. În timpul primăverii şi verii aceluiaşi an, a avut o explozie de apariţii OZN şi mass-media a început să fie interesată, ceea ce i-a făcut pe înalţii oficiali din guvern şi comunitatea ştiinţifică să ia pentru prima dată în serios subiectul. Rezultatul direct al acestei cererii de rapoarte prin care sa fie studiate mai îndeaproape farfuriile zburătoare a fost asamblarea unei echipe mici de investigaţii întocmită sub patronajul Direcţiei ştiinţifice de Informaţii / Commitetul Tehnic de Informaţii(DSI / CTI).

Între timp, un grup numit Partida de Lucru Farfuriile Zburătoare a fost păstrat atât de secret încât existenţa ei a fost cunoscută de foarte puţini oameni. Acesta a fost momentul în care, conform dosarelor ce au ieşit la lumină în 1988, Winston Churchill a cerut ministrului său al Aerului informaţiile de bază despre OZN-uri şi i-a fost dat răspunsul standard ce vorbea despre fenomene naturale, etc.

Dosarele lansate zece ani mai târziu, în 1998, au dezvăluit modul în care Partida de Lucru a fost creată în august, 1950, sub următorii termeni: 1) Pentru a examina dovezile despre farfuriile zburătoare disponibile în rapoarte. 2) Pentru a examina de acum înainte probele pe care sunt bazate rapoartele de origine britanica asupra fenomenelor atribuite farfuriilor zburătoare. 3) să raporteze DSI / CTI după cum este necesar. 4) Pentru a menţine legătura cu evenimentele americane şi evaluarea acestora.

Luarea deciziei demascare
În iunie 1951, după investigarea unor rapoarte ale Comandei de luptă RAF, inclusiv al unui grup de piloţi de încercare, care au raportat apariţia fenomenelor necunoscute aeriene, Partida de Lucru a făcut un scurt raport final ce “demasca” aceste apariţii şi concluziona că farfuriile zburătoare nu există. Raportul a inclus declaraţia: „Noi în consecinţă, recomandăm cu tărie ca să nu se mai facă nici o anchetă asupra fenomenelor misterioase aeriene, cu excepţia cazului în care nu apar probe concrete.”

Membrii Partidei de Lucru s-au bazat pe informaţiile proiectului Forţelor Aeriene americane, redenumit „Grudge,” şi cele ale CIA-ului. Parţial, sub influenţa americanilor, Partida de Lucru a ales să „demaşte” subiectul şi să limiteze eliberarea de informaţii către public cu privire la aparitiile observate de către serviciile armatei. Concluziile sceptice ale grupului de lucru a stabilit şablonul pentru toată viitoarea politică britanică referitoare la OZN-uri.

Dar apariţiile persistă
Cu toate acestea, în vara anului 1952, când tensiunile războiului rece erau în creştere, o nou val de aparitii a avut loc în întreaga lume, incluzând OZN-urile detectate de radar deasupra Washington, DC şi care au determinat US Air Force să trimită la interceptare avioane de luptă. Spaima a dus la naşterea titlurilor de ziare la nivel mondial şi a fost un impuls pentru memoriul lui Churchill pentru cautarea unei explicaţii din partea Ministerului Aerului.

Primului-ministru i s-a spus că nimic nu s-a întâmplat, de la  raportul din 1951 ce respinge realitatea existenţei farfuriilor zburătoare, pentru a face personalul aerian să-şi schimbe opinia, şi că acesta era, de asemenea, punctul de vedere american. În luna septembrie a aceluiaşi an, această politică a fost din nou revizuită după observarea unor OZN-uri în timpul unui exerciţiu major al NATO în Europa.

Cea mai dramatică dintre acestea a fost raportat de către un grup de aviatori în Shackleton, care a vazut un obiect de argint circular apărând deasupra unui aerodrom RAF în North Yorkshire. Unul dintre bărbaţi a spus că a văzut un obiect ce părea să coboare urmărind un avion Meteor, s-a rotit in jurul axei sale şi apoi a accelerat mai departe, la o viteză „asemănătoare unei stele căzătoare.” De acum agenţia americană a OZN-urilor şi-a schimbat numele în Proiectul Blue Book, în continuare condusă de căpitanul Edward Ruppelt, care a scris în dosarele sale că apariţia din North Yorkshire „a cauzat RAF să recunoască oficial existenţa OZN-urilor.” Curând după aceea, Ministerul Aerului a decis să monitorizeze rapoartele OZN în permanenţă.

Responsabilitatea a fost delegată unui departament din cadrul Direcţiei adjuncte al Serviciului de Informaţii (DDI), şi au fost date ordine la toate posturile de RAF că orice viitoare rapoarte OZN să meargă direct la DDI pentru investigaţii suplimentare. Orice eliberarea de informaţii trebuia să fie „controlată oficial,” şi că toate rapoartele trebuiau să fie clasificate ca fiind „confidenţiale”. Personalul a fost avertizat să nu comunice cu alte persoane decât cu cele oficiale, orice informaţii despre fenomenele pe care le-au observat, cu excepţia cazului în care a fost autorizat oficial să facă acest lucru. După ce Ministerul Aerului a fost forţat să ia decizia de a lua rapoartele OZN în serios, oprirea oficială a eliberării de informaţii, a urmat rapid.

Documente disponibile la Arhivele Nationale
Raportarea oficială a analizării şi înregistrării apariţiilor OZN a început în 1950, dar nu este nimic substanţial până în 1962. Acesta a fost politica standard, până în 1967, de distrugere a dosarelor la interval de cinci ani, deoarece acestea au fost considerate a fi de interes trecător, rezultatele multor înregistrări din această perioadă fiind pierdute. Presiunea unui membru al Parlamentului European, în 1970, a dus la examinarea oficială a dosarelor pentru o eventuală trecere a lor la Arhivele Naţionale. Există o notă ataşată la un singur dosar în 1988, spunând că toate dosarele OZN trebuie sa fie în permanenţă conservate ” la vedere pentru interesul public în acest subiect.” Înregistrările ce au supravieţuit sunt de obicei formate din patru categorii de materiale: 1) politica OZN 2) activitatea parlamentară, inclusiv răspunsurile la întrebări şi anchete parlamentare 3) corespondenţă publică 4) rapoarte de observare a OZN-urilor

Ultima categorie conţine un amestec de scrisori din partea publicului larg şi rapoarte din surse oficiale, cum ar fi Poliţia, Garda de Coasta si Autoritatea Civilă de Aviaţie. Metoda cea mai des folosită în rapoartele de observare a OZN-urilor a fost completarea unui chestionar standard, patentat după un chestionar al US Air Force.

Mai multe despre dosarele lansate recent
Când cele mai recente dosare OZN din Marea Britanie a fost făcute publice în februarie 2010, au făcut vâlvă în întreaga lume, şi nu a scăpat privirii cercetătorului OZN american Alfred Lambremont Webre, care publica cercetările sale în „dezvăluiri” pe un site numit „Seattle Exopolitics Examiner”. Webre începe documentul său despre publicarea  dosarelor spunând:

„Într-un tur de forţă politică remarcabilă prezentat la 18 februarie 2010, un an de pretinse” oficiale divulgări extraterestre „, Ministerul Apărării din Marea Britanie a pus la bătaie încă un „un depozit” de date şi dosare asupra OZN-urilor extraterestre, fără nici o notă de însoţire ştiinţifică, cosmice, naraţiuni exopolitice sau cadre de analiză. „Webre merge mai departe în a descrie starea de spirit a Ministerului Apărării ca „angajat,” bazându-se pe un memoriu secret al Ministerului Apărării, din data de 11 noiembrie 2009, şi obţinut graţie dr. David Clarke pe baza Decretului asupra Libertăţii Informaţiei în Marea Britanie în care se declară că „rapoartelor de observare primite de la alte surse trebuie să se răspundă printr-o scrisoare standard şi ar trebui să fie păstrate pentru 30 de zile şi apoi distruse, eliminându-se în mare măsură orice viitoare răspundere FOI şi negare a necesităţii de a elibera dosare post-30 noiembrie 2009 pe viitor ”.

Memoriul afirmă în continuare că „Am evitat în mod deliberat abordări formale a altor guverne pe această temă. Astfel de abordări ar deveni publice, atunci când dosarele OZN relevante sunt publicate, şi ar fi vizualizate de către „ufologi” ca o dovadă a colaborării internaţionale. „Webre consideră că Marea Britanie şi aliatul său apropiat SUA vrea să concentreze în cadrul programelor sale secrete făcute împreună cu civilizaţiile extraterestre în timp ce opreşte toate mecanismele sale de colectare a rapoartelor publice de OZN-uri. Dar public, desigur, raţionamentul este mult diferit.

O ştire din Marea Britanie care se ocupa cu memoriul secret dezvăluie „motivele (Ministerului Apărării, nt. trad)  pentru închiderea unităţii sale OZN şi încetarea invitării publicul să trimită detalii cu privire la observarea OZN-urilor. Se observă că numărul de rapoarte primite de departament a crescut anul trecut, iniţiind resurse suplimentare şi redirecţionarea personalului din activităţi „mai valoroase” ale domeniul apărării. Ministerul Apărării a înregistrat 634 de apariţii OZN în 2009, al doilea total anual după cel din 1978, când au fost 750, conform expertului OZN, dr. David Clarke.

Din această situaţie reiese o medie de aproximativ 150 de rapoarte pe an în ultimii zece ani „. Memoriul, de asemenea, afirmă că telefonul hotline OZN şi adresa de e-mail nu servesc nici unui scop de apărare şi de-abia încurajează corespondenţa ce nu are ni o valoare pentru apărare. „Prin urmare, aceste facilităţi ar trebui să fie retrase cât mai curând posibil. ”

Urmărind conducerea Americii
Astfel, se pare că Ministerul Apărării din Marea Britanie adoptă acum o politică similară anulării din 1969 a proiectului Blue Book de către US Air Force. Dr. Clarke este de părere că noua politică a Marii Britanii este „ştampilarea finală” a unei politici prin care „vor doar să se spele pe mâini în totalitate de problema OZN-urilor.”

A fost doar o piatră de moară legată în jurul gâtului lor încă din timpul Războiului Rece. Ei au decis că ar face, dă prost pentru ei.” Clarke a mai spus că noua politică privind distrugerea rapoartelor OZN ar face mult mai dificilă descoperirea adevărului despre astfel de incidente pe viitor. „Este ca şi cum ei încearcă cu disperare”, a spus Clarke, ” să evite să răspundă la cererile FOI pe această temă”.

Chiar dacă s-a întâmplat ceva destul de grav, probabil acolo unde a existat un contact apropiat cu avionul unei companii aeriene, Ministerul Apărării va spune,Poate că am avut un raport , dar l-am distrus „. Însă, conform lui Webre, subiectul, totuşi, continuă să aibă informatori ciudaţi pe ici şi colo, care reuşesc să păstreze problema viabilă şi relevantă.

De exemplu, hacker-ul britanic Gary McKinnon, în prezent sub anchetă pentru spionaj, a susţinut că a găsit dovezi ale unei flote spaţiale antigravitaţionale secretă a Statelor Unite care interacţionează cu civilizaţiile extraterestre.

Oare deschide Societatea Regală calea dezvăluirilor?
În luna ianuarie a anului 2010, o reuniune a Societăţii Regale din Marea Britanie s-a ocupat de problema vieţii extraterestre. Cei mai mulţi dintre participanţii la adunarea de elita a vârfului oamenilor de ştiinţă au fost în mare măsură în necunoştinţă de cauză privind dovezile existenţei unei prezenţe extraterestre pe Pământ, dar un profesor de la Cambridge şi-a exprimat părerea că „extratereştrii ar putea nu doar să semene cu noi, dar să aibă şi slăbiciunilor noastre, cum ar fi lăcomia, violenţa şi tendinţa de a exploata pe alţii. În timp ce extratereştrii ar putea fi paşnici, e destul de probabil ca să ei să fie în cautarea unui loc unde să trăiască. „

Martin Reese, Preşedinte al Societăţii Regale, a declarat că: „Ei ne-ar putea fi privi în faţă şi noi să nu-i recunoaştem… Problema este că noi suntem în căutarea a ceva foarte asemenător nouă, presupunând că aceştia au cel puţin acelaşi tip de matematică şi tehnologie. Bănuiesc ar putea exista viaţă si inteligenţă acolo în forme pe care noi nu le putem concepe. La fel precum un cimpanzeu nu poate înţelege teoria cuantică, ar putea exista aspecte ale realităţii ce sunt dincolo de capacitatea de înţelegere a creierul nostru.”

În timp ce unii susţin că presupunerile publice făcute pe această temă de către un grup academic respectat ca Royal Society ar putea fi un precursorul ce pregăteşte publicul pentru dezvăluirea şi poate chiar contactul direct cu extratereştrii, lui Webre i se pare, extrem de evident, o campanie de confuzare intenţionată, pentru aruncarea miilor de dosare publicate de către Ministerul Apărării, în mocirla din jurul fenomenului OZN în Marea Britanie şi în întreaga lume.

Dezvăluirea a fost dusă mai aproape de adevăr prin publicarea în 2010 a dosarelor OZN ale Marii Britanii? Sau este pur şi simplu o altă mişcare strategică a războiului în curs de desfăşurare pentru a menţine prezenţa extraterestră în secret, chiar faţă de oameni ale căror vieţi au fost atât de evident atinse de „fenomenele aeriene neidentificate” şi ocupanţii lor?

Anunțuri

One Response to Dosarele Secrete OZN ale Marii Britanii şi „Smoking Gun”

  1. Pingback: Religia şi… civilizațiile extraterestre | We Are The Impaler - Noi Suntem Țepeș-ul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: