Războiul cosmic cu extratereştrii a început… ieri


Mister, Adevăr, Manipulare... Evenimentul din Marea Neagră le cuprinde pe toate

Mister, Adevăr, Manipulare… Evenimentul din Marea Neagră le cuprinde pe toate

By dr.Emil Străinu

Pentru necunoscători o întrebare de acum devenită clasică ar putea suna cam aşa: Cum poate fi definit un OZN? Și iată un posibil răspuns: „Un Obiect Zburător Neidentificat (OZN/UFO) se poate defini ca o observație vizuală sau radar, în spațiul cosmic, în atmosferă, la suprafața uscatului sau a mării, care a fost satisfăcător descrisă și rămâne inexplicabilă prin orice mijloace convenționale, chiar și după ce a fost examinată de persoane competente”.Această definiție dată de astronomul J.Allen Hynek, în 1967, este considerată de revista franceză Gepan¸(Note d’information nr.2/2 aprilie 1981) drept cea mai precisă care se poate aplica fenomenului OZN.

În continuare voi prezenta alte câteva astfel de cazuri, de curând declasificate de NATO, mult mai bine documentate, necunoscute publicului larg la vremea producerii lor.  Un astfel de eveniment s-a desfășurat, conform unui document NATO declasificat, la începutul anilor 1970 pe timpul războiului din Vietnam, în zona orașului Hanoi.

Capitala nord-vietnameză era apărată la acea dată, de un puternic dispozitiv de apărare antiaeriană compus din mitraliere, artilerie și rachete antiaeriene, cercetarea spațiului aerian fiind realizată de un puternic sistem de radiolocație (radar).

Într-o dimineață se desfășura un intens bombardament asupra zonei industriale a orașului, atacul fiind efectuat de bombardiere strategice B-52 Stratofortress, apărate, de o puternică formație de avioane de vânătoare bombardament F-111 și F4 G Phantom. Duelul sol/aer/aer-sol era deosebit de violentcu pierderi importante de ambele părți, multe obiective industriale nord-vietnameze fiind lovitedin plin, US Air Force pierzând doar câteva avioane.

Punctul forte al apărării antiaeriene nord-vietnameze îl constituiau complexele de rachete antiaeriene „Dvina” de producie sovietică se se adăugase sistemului antiaerian existent până atunci reprezentat în majoritate din baterii de artilerie antiaeriană calibrul 57 și 100 mm conduse prin mijloace radiotehnice de tragere de tipul S.O.N-9 și S.O.N-4, de altfel deosebit de eficiente până la înățimea de 10.000 de metri. Complexele de rachete nou instalate făceau practic imposibile bombardamentele de la înălțime mare fără pierderi din partea atacatorului aerian în limite cuprinse între 1.000 și 20.000 de metri.

Pe fondul bombardamentului descris, unul dintre cele mai distrugătoare din ultima parte a războiului americano-vietnamez, chiar în zona de maximă intensitate a disputei aeriene și-au făcut apariția mai multe obiecte zburătoare neidentificate ce păreau evident că nu se sinchisesc de focul executat de cele două tabere. Acesta e momentul în care intervine și aviația de vânătoare nord-vietnameză dotată cu avioane de vânătoare de tip MIG-19 și MIG-21 compatibile cu rivalele lor americane din acea perioadă.

Atât aviatorii americani cât și cei nord-vietnamezi au deschis focul asupra OZN-urilor atât cu tunurile și mitralierele de bord cât și cu rachete aer-aer. OZN-urile păreau indiferente la duelul de foc, rămânând neafectate în urma atacului, muniția trasă explodând ca la o comandă undeva într-o zonă apropiată de OZN-uri neproducând acestora nici un fel de pierderi, fiind parcă apărate de un „ecran invizibil”.

Mai multe rachete antiaeriene lansate de către trupele nord-vietnameze au avutaceeași soartă ele explodând în apropierea „țintei” ca și cum ar fi primit comanda de autodistrugere. OZN-urile au rămas în zona ostilităților pe tot timpul atacului la fel ca și cum ar fi urmărit desfășurarea acestuia, la final dispărând în abisurile cosmului în urma unei manevre fulgerătoare pe verticală cum de altfel își făcuseră și apariția.

Celor două părți beligerante le-au rămas înregistrări radar și fotocinema care însă nu au fost date niciodată publicității. Deși larg comentat în analize secrete în mediile militare ale NATO și ale Tratatului de la Varșovia, incidentul a rămas neelucidat până astăzi.

Mai în glumă, mai în serios, americanii au considerat în urma incidentului descris că sistemele de rachete nord-vietnameze nu erau „prea eficiente”, însă la numai câțiva ani după acest incident americani urmau să aibă parte de o surpriză neplăcută.

Astfel, un alt document NATO declasificat descrie un eveniment ce a avut loc în spațiul aerian al Coreei de Sud în primăvara anului 1975 imediat după ce pe coasta sud-coreeană au fost instalate complexe de materii antiaeriene de tip Hawk. Într-o dimineață stațiile radar ce supravegheau spațiul aerian sud-coreean au descoperit un grup de ținte aeriene neidentificate ce se apropiau dinspre Marea Chinei spre coasta sud-coreeană și care nu răspundeau la semnalele de identificare.

Țintele aeriene aveau traiectorii aleatorii fapt ce a făcut ca acest lucru să fie interpretat ca manevre de înșelare făcând parte dintr-un atac surpriză asupra apărării antiaeriene sud-coreene. Pentru că nu mai era timp pentru ridicarea la interceptare a aviației de vânătoare au fost alertate și trecute în poziție de „pentru luptă” bateriile de rachete antiaeriene Hawk dispuse pe direcția ipoteticului atac aerian.

Dar mare a fost stupefacția comandamentului antiaerian american din peninsula sud-coreeană când au observată că la intrarea în raza de acțiune a complexelor de rachete antiaeriene Hawk a obiectelor zburătoare neidentificate, rampele cu rachete nu au mai ascultat comenzile ce le primeau de la punctele de comandă, trecând în poziție de tragere zero (orizontală) și întorcându-se cu 180 de grade față de direcția atacului, poziție în care au rămas până când OZN-urile au ajuns în situația „travers zona de foc, după care s-au întors în poziția inițială rămânând astfel până la ieșirea din raza lor de acțiune.

După trecerea OZN-urilor funcționarea rampelor a revenit la normal. Analiza ulterioară a demonstrat că poziția rampelor a fost întotdeauna pe timpul incidentului imposibilă pentru executarea focului, comanda mișcării acestora fiind practic preluată de „ceva” sau „cineva” ce nu a putut fi contracarat și nici explicat până în prezent. Dar, acest incidentnu a fost singular, pentru rachetiștii americani. Astfel, în arhiva NICAP (National Investigation Committee on Aerian Phenomena, Washington D.C.) se află o fotocopie de pe o filă a jurnalului oficial al unei stații de reperaj de la Cape Canveral, statul Florida, datată 10 ianuarie 1961.

În acea zi, principala sarcină era darea startului unei rachete Pollaris, care trebuia să fie lansată din Florida și urmărită pe distanța de mii de kilometri, în timp ce urma să străbată sudul Oceanului Atlantic.

Jurnalul oficial arată că, în timp ce racheta Pollaris urca pe traiectorie a căpătat brusc un tovarăș de călătorie. Jurnalul vorbește de el ca de un obiect neidentificat. Acest obiect era mai mare decât racheta și se afla atât de aproape de aceasta, încât instalația automată a bazei de urmărire prin radar s-a fixat asupra obiectului mai mare, cel mai probabil un OZN.

La câteva minute mai târziu, în momentul în care OZN-ul s-a depărtat de racheta Pollaris, instalația automată a continuat să-l urmărească și au trebuit 14 minute pentru ca tehnicienii să „desprindă” radarul de pe OZN și să-l fixeze înapoi pe racheta Pollaris.

Vânătoarea” OZN-ului din Marea Neagră
Un incident în care de data aceasta au fost implicați militarii români, mult mai bine documentat s-a întâmplat în 1974 în zona Mării Negre.  În iulie 1974 nori negri ai unei posibile confruntări militare se apropiau asupra Mării Mediterane. Printr-o lovitură de stat, președintele Ciprului Arhiepiscopul Makarios, este înlăturat de la conducerea statului și insula este invadată de trupe turcești.

Toate țările din zona mediteraneeană și a Mării Negre, prin jocul alianțelor celor două blocuri militare existente la acea dată (NATO și Tratatul de la Varșovia) sunt în stare de alertă maximă. Este de la sine înțeles că într-un asemenea context spațiul aerian și maritim din zonă, ca și cel învecinat era cercetat prin toate mijloacele (inclusiv radioelectronice) înregistrându-se orice mișcare suspectă.Datorită tensiunii create în împrejurările menționate, traficul aerian și maritim era grav perturbat. Dar chiar și în această situație tragică se pare că se întâmpla ceva, de data aceasta straniu.

Am subliniat contextu în care se petrecea întâmplarea de mai jos, tocmai pentru a arăta certitudinea fenomenului observat, dată fiind amploarea măsurilor luate cu acest prilej de toate statele din zonă, într-un moment când nimeni nu-și putea permite să glumească. Pe 24 iulie 1974, orele 02.15, pe ecranul unui radar de supraveghere aeriană de pe coasta românească a Mării Negre apare un semnal de la o aeronavă neidentificată. Se confirmă prezența sa printr-o instalație de radiolocație aflată pe o altă poziție de dispunere ce lucra pe o frecvență diferită. Deși erau excluse erorile, la scurt timp un al treilea radar certifică existența prezumtivei aeronave.

Minutele trec cu repeziciune și ciudata prezență aeriană, ce nu respecta nici un traiect sau culoar de zbor cunoscut, nu-și semnala apartenența și evoluția pe un traiect de zbor deosebit de sinouos cu mari variații în altitudine și viteză, a reușit să alarmeze pe cei ce vegheau la siguranța spațiului aerian.

S-a luat legătura cu nave maritime din larg aflate mai aproape de zona unde evolua obiectul neidentificat se confirmă de două vase ale Marinei Militare  – pe anumite porțiuni de traiect, când obiectul intra în zona posibilităților tehnice ale mijloacelor radar de bord – evoluția acestuia, fără a se putea determina natura sa. Prin intermediul cooperării, se confirmă că radare sovietice și bulgărești urmăresc de o perioadă bună de timp ciudata „aeronavă”, după care sovieticii renunță considerând-o un balon inofensiv în derivă, iar bulgarii afirmă că este o aeronavă de luptă antisubmarină decolată de pe una din navele purtătoare din larg ce era într-o misiune pe care sovieticii nu voiau să o recunoască.

Evoluția OZN-ului este urmărită de radarele românești timp de 37 de minute, în limitele de altitudine confirmate de radioaltimetru respectiv 500 și 15.000 metri și cu viteze ce variază între 0 (zero) km/h (staționare la punct fix) și un maxim de aproximativ 4.000 km/h. Prezumtivul OZN va dispare undeva foarte aproape de zona unde a apărut ultima semnarare ce indica o altitudine de 6.000 de metri și o viteză de 970 km/oră. În perioada observației nici o aeronavă nu sa aflat în pericol, nu s-au semnalat anomalii în propagarea undelor radar și nimeni nu a revendicat vreun incident aerian în arealul unde a fost observat fenomenul citat.

Mai târziu, câțiva marinari, aflați în misiune pe navele de luptă scoase în larg, au povestit, în urma situației tensionate descrisă la începutul relatării, pentru data și ora avute în discuție despre evoluția unei ciudate „stele” pe care au urmărit-o minute în șir făcând tot felul de „acrobații”, ce s-au finalizat la un moment dat cu o explozie puternică până la abundență de lumină și culoare (un adevărat foc de artificii, după cum vor spune marinarii). Tot ei vor povesti (simplă coincidență?!) că în perioada respectivă nu au avut recepție radio aproape de loc din cauza unor puternici paraziți (puși pe seama bruiajului radio), dar care în mod ciudat se manifestau numai în zona survolată de OZN, cum se va constata mai târziu la analiza incidentului.

În 1994, când mă aflam la Timișoara, la EUROCON, un cercetător OZN bulgar a prezentat o comunicare despre un incident OZN, are ca dată și zonare coincidea cu cel prezentat mai sus, susținând că o navă militară a fostei URSS ar fi doborât cu o rachetă antiaeriană tip mare-aer, un OZN, descoperit și semnalat de radariștii români deasupra Mării Negre în apele internaționale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: