Comorile de la Sarmisegetuza, furate cu hărţi ale statului român


Un satelit rusesc găsește „întâmplător” orașul subteran al dacilor

Un satelit rusesc găsește „întâmplător” un site arheologic, un oraș predacic

By Sorin Golea, dr. Emil Străinu

În 1993, România demara o amplă campanie de punere în valoare a cetăţilor dacice de la Grădiştea. Un studiu multidisciplinar efectuat la faţa locului a pus în evidenţă faptul că sub ceea ce este acum decopertat există un uriaş ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro-civil compact, cu mai multe nuclee, întins pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi.Acest oraş îngropat este predacic şi e foarte bogat în aur. Specialiştii români au întocmit nişte planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strâns într-un dosar pe care l-au trimis Ministerului Culturii şi Cultelor.

Pe la începutul anilor ‘90, subsolul din zona Gradistei a fost scanat de un satelit rusesc. Ce s-a descoperit acolo rămâne o mare taină căci, oficial, nu au fost date publicităţii toate rezultatele. Neoficial, s-a spus că ruşii ar fi descoperit situri antice şi preistorice necunoscute încă în acea zonă.

Se cunoaşte totuşi că s-a întocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetări. Concluzia era una şocanta: fortificaţiile din zona Grădişte nu erau doar cetăţi dispuse pe culmile munţilor din jur, ci un imens ansamblu de 200 km pătraţi, foarte compact, care cuprindea o aşezare militară, una civilă montana, cu mai multe nuclee.

Practic, munţii fuseseră tăiaţi şi terasaţi, apoi amenajaţi în incredibilul ansamblu. Mai mult, pe o suprafaţă de doi kilometri pătraţi, la o adâncime de 8 metri, s-ar afla o aşezare subterană. Prin anul 2001, Vasile Dragomir, general de divizie în retragere, care făcuse parte din echipa de cercetători, declară pentru un ziar central ca în zona Vârtoape fuseseră detectate, pe o suprafaţă de 4 km pătraţi, 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum şi incinte paralelipipedice, modificate de mâna omului, care comunicau între ele, dar şi cu platoul de deasupra prin drumuri antice.

Harta întocmită de specialiștii români

Harta întocmită de specialiștii români

De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri spre munţii din apropiere, unele, prăbuşite parţial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane. „Vreau să subliniez că în urma măsurătorilor noastre a rezultat ca în zona Vârtoape şi în imediata apropiere se află vestigiile cele mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţii cu o vechime mai mare decât cele de la Sarmizegetusa”, declară atunci generalul.

Conform studiului amintit, oraşul subteran şi suprateran de la Vârtoape ar fi centrul complexului, mult mai mare decât cel de la Sarmizegetusa. Că este aşa, rămâne să o confirme viitoarele cercetări, dar noi ne-am convins de existenţa tunelurilor, în acest început de mai când, ajunşi la Căpâlna, la un pahar de vorbă, un localnic ne-a povestit cum cu ceva vreme în urmă s-a prăbuşit un perete de munte descoperind o parte de tunel, de putea omul să meargă în picioare prin el, întărită cu bârne putrezite din lemn. Unde ducea, ce se află la capătul lui, nu se ştie.

Furt cu ajutorul… statului
O copie a planurilor a ajuns însă şi la căutătorii clandestini de comori, care au relaţii puternice în zona clasei politice. Hoţii ştiu acum cu exactitate unde să caute. În acest moment ei duc o luptă încrâncenată pentru scoaterea cetăţilor dacice de pe listele patrimoniului mondial, pentru a putea fura în linişte. Vestigiile dacice din Munţii Orăştiei ar putea fi scoase de pe lista UNESCO din cauza proastei administrări. Nu e prima ameninţare de acest fel.

în anul 2003, fostul secretar de stat Ioan Opriş anunţă acelaşi lucru: cetăţile dacice ar putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori. Interesant este ca Alexandru Mironov, secretar general al Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO, spune că acest lucru nu se poate întâmpla:

„Odată intrat pe listele UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce înseamnă nebunia asta?”. Explicaţia acestei nebunii ne conduce la ipoteza, simplă şi directă, că cineva din România are un interes deosebit pentru radierea cetăţilor dacice din circuitul mondial de valori. Altfel nu se explică…

Tezaurele dacice și descrirea locului unde au fost găsite

Tezaurele dacice și descrirea locului unde au fost găsite

în mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Munţii Orăştiei să fie scoase de pe lista UNESCO, merg mână în mână cu deja celebrul scandal al brăţărilor dacice. După cum se ştie, ele au fost găsite în siturile de la Grădiştea de către hoţii de comori şi scoase apoi clandestin din România. Au ajuns în Statele Unite, unde un colecţionar american de bună credinţă a anunţat oficialităţile că aceste artefacte se comercializează pe piaţa neagră.

Ulterior statul român a recuperat o parte din ele şi a demarat o anchetă. În mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Năstase şi Dan Iosif (Dumnezeu să-l odihnească!) au fost asociate cu dispariţia brăţărilor. Cei doi au fost bănuiţi că ar fi intermediat traficarea în ţară a două tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 brăţări dacice de aur. Pentru a înţelege despre ce este vorba trebuie să ne întoarcem în timp…

Ofensivă împotriva jefuitorilor de comori
Coroborând aceste date cu informaţiile unor scriitori antici, care spuneau că dacii au tăiat şi au zidit munţii, Guvernul României a cerut aflarea adevărului. Astfel, între anii 1993 şi 1999, în perimetrul fortificaţiilor dacice de la Grădiştea s-au desfăşurat cercetări pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologică.

Cercetările au fost demarate de Ministerul Lucrărilor Publice, Ministerul Culturii şi Ministerul Cercetării. Ele aveau drept scop delimitarea fizică a complexului de fortificaţii prin alte metode decât săpăturile arheologice, şi chiar elaborarea unei strategii de punere în valoare a construcţiilor preistorice de la Grădiştea.

Abia în urma acestui studiu, care să detalieze ce şi unde trebuie săpat, urma să aibă loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor şi transformarea zonei într-o rezervaţie arheologică naţională, punct turistic de importanţă deosebită, cu protecţie armată din partea jandarmeriei, care urma să oprească ofensiva jefuitorilor de comori.

Scrierile antice se confirmă
Rezultatele, care nu au fost date oficial publicităţii, sunt uluitoare. Fortificaţiile nu reprezintă doar cetăţi disparate aşezate pe culmile munţilor, ci un ansamblu compact, o aşezare militaro-civilă montană, cu mai multe nuclee, întinsă pe o suprafaţă de 200 de kilometri pătraţi. Majoritatea vestigiilor sunt încă acoperite de pământ.

Din comisia formată au făcut parte specialişti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialişti în probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecţi şi specialişti în geodezie.

Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificaţiile sunt deosebit de complexe şi sunt suprapuse, în multe locuri, pe aşezări mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului în care s-a lucrat, dăm exemplul grupului format dintr-un geodez şi un specialist în magnetometrie.

Vasile Dragomir

Vasile Dragomir

Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, caută zonele de relief care păreau transformate pentru utilităţi militare. Al doilea instala magnetometrele şi trasă profilul subsolului în zona indicată. Magnetometrul este un aparat care poate radiografia şi pune în evidenţă elementele din subsol, la adâncimea dorită de operator. în acest caz sondajul a mers până la o adâncime de opt metri.

Aşa au fost descoperite construcţiile scufundate în pământ, dar şi incintele subterane care i-au uluit pe cercetători. Conform datelor din studiu, mega-aşezarea regilor daci este situată pe masivul Sureanu, munte care coboară către est, nord şi vest în Podişul Transilvaniei, între râurile Sebeş şi Strei.

„La început ne-am întrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii să poată ţine piept asaltului unei armate uriaşe, bine înzestrate, cum era cea a românilor. Mai ales că era condusă de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodată. Răspunsul l-am găsit la faţa locului: folosirea eficientă a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, în primul rând, la poalele muntelui, în nord şi vest, un zid de apărare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil în acea direcţie.

Ceva în genul zidului lui Hadrian din Scoţia, lung de 170 de km. În interior, fiecare înălţime a fost terasată de jos în sus. Fiecare terasă, cu lăţimi diferite, era apărata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetăţi fortificate, de diferite dimensiuni.

S-a mers până acolo încât fiecare cvartal al unei aglomeraţii urbane mai mari era la rândul lui apărat de un zid propriu. în studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbană. Modulul poate fi înţeles şi ca un cartier mai mare, întins pe câteva hectare, al imensei fortificaţii. în acest fel, un modul era apărat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distanţele de la o aglomerare urbană la alta sunt mici, în general de câteva zeci de metri.

Distanţele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depăşesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuinţele şi sanctuarele ei, aşa cum apar şi la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscută până acum. Între aceste nuclee există însă numeroase terase amenajate cu urme de locuire străvechi, mai vechi decât perioada dacică clasică. De asemenea, aşezări civile se găsesc peste tot pe văile apelor dintre munţi.

Totul pe o suprafaţă de aproximativ 200 de kilometri pătraţi. întreaga zonă este acoperită de un păienjeniş de drumuri antice construite foarte interesant. într-o zi am stat mai bine de o jumătate de oră în ploaie pe un asemenea drum să văd ce se întâmplă.

Apa curgea la dreapta şi la stânga, dar nu şi pe drum, atât de bine este făcut sistemul de drenaj de sub ele. Singura breşă a sistemului de fortificaţii a fost neglijarea laturii sud- estice, considerându-se că panta abruptă a muntelui e un obstacol natural suficient. Această neglijenţă a fost fatală dacilor. Împăratul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo şi a atacat apoi fortificaţiile de sus în jos, ne-a spus regretatul general Vasile Dragomir.

Drumul construit de daci spre Sarmisegetusa în urmă cu 2000 de ani,

Drumul construit de daci spre Sarmisegetusa în urmă cu 2000 de ani,

Un mega-oraș subteran
Cea mai importantă descoperire din Munţii Orăştiei o reprezintă incintele subterane. în zona numită Vârtoape, pe o suprafaţă de aproximativ patru kilometri pătraţi există 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de până la 70 de metri.

Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele precum camerele unei locuinţe. Este vorba de incinte naturale modificate de mâna omului. Multe dintre ele comunică cu platou) de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleacă mai multe tuneluri către munţii din apropiere, unele parţial prăbuşite.

Unul merge chiar către sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate câteva incinte subterane. în urma măsurătorilor a rezultat că în zona Vârtoape şi în imediata apropiere se află vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, construcţi cu o vechime mult mai mare decât cele de la Sarmisegetuza.

Conform studiului întocmit, acest oraş subteran şi construcţiile de la suprafaţă, mult mai numeroase decât cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificaţiilor, cu alte cuvinte centrul mega-oraşului regilor daci, sau al cui va fi fost mai înainte. Arheologii din zonă au fost, şi sunt, mai puţin entuziaşti în legătură cu această descoperire şi mai reţinuţi în declaraţii.

„Pe Culmea Vârtoapelor se află o întinsă aşezare dacică, iar culmea, stâncoasă, calcaroasă, e împânzită de mici grote care uneori iau aspectul unor peşteri. Pe micile platouri de la gura câtorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, susţine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta consideră că terasele şi cetăţile erau dens populate pe vremea dacilor.

Mai mult, fiecare terasă locuită era aprovizionată cu apă, atât locuinţele, cât şi atelierele de fierărie, prin conducte care captau izvoare de la distanţe apreciabile. Foarte interesant este faptul că aceste conducte de apă subterane aveau, din loc în loc, chiar decantoare. Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, găsite de echipa specială de cercetători, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO.

„Sigur cineva încearcă să vândă și Sarmisegetuza”
Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, găsite de echipa specială de cercetători, a fost multiplicat în patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii şi UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetăţile pe listele UNESCO. Urma să se iniţieze o amplă campanie de săpături arheologice şi să se realizeze un centru turistic excepţional. Programul a fost însă stopat, iar copii ale dosarului cu hărţile siturilor au ajuns la hoţii de comori.

Astfel reuşesc aceşti hoţi să meargă la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atât de mare. Singurul impediment în calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Grădiştea. De aceea se tot lansează ideea, de origine românească, cum că cetăţile vor fi radiate din patrimoniul mondial.

„Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva încearcă să vândă şi Sarmisegetuza. Asta e singura explicaţie, este de părere Alexandru Mironov. Rămâne însă o întrebare extrem de importantă: Cine le-a dat hoţilor planurile secrete ale complexului şi, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza?

Din analiza ulterioară a datelor a rezultat că cea mai mare parte a acestei aşezări, uriaşă pentru antichitate, a fost construită înainte de perioada dacică. Mai mult, comorile căutate acum de hoţi au fost îngropate înainte de perioada clasică a civilizaţiei dacice.

Lucru deductibil prin logică comună: dacă romanii cuceritori au strâns tot aurul găsit la faţa locului, de ce se mai găsesc comori de ordinul zecilor de kilograme în această zonă?

Anunțuri

2 Responses to Comorile de la Sarmisegetuza, furate cu hărţi ale statului român

  1. Pingback: Comorile de la Sarmisegetuza, furate cu hărţi ale statului român | marianacristescu1

  2. Radu says:

    Harta cu tezaurele antice si medievale expusa in acest articol, imi apartine. Eu am realizat-o si numai eu pot hotărâ unde poate fi publicată. Inclusiv pe ce situri sau bloguri. Nu doresc ca lucrarea sa fie asociata cu acest articol. Insist să o stergeti cat de curand!!! Va salut!
    Radu Oltean

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: