Evoluția omului și omul viitorului | Partea a II-a


dsa

Spiritul și forma astrală

By dr.Emil Străinu

Acest om îşi va schimba radical şi forma corpului, la omul actual fiecare organ îşi are un rol bine definit, corespunzător unei anumite necesităţi. Când omul nu va mai avea nevoie de mâini pentru a face eforturi mecanice pe care le va face cu mintea, braţele sale se vor atrofia şi vor rămâne numai mâinile ca nişte pseudopode pentru apucare.

Spiritul și forma astrală
Când deplasarea sa se va face instantaneu prin puterea spiritului, nu va mai fi nevoie de gambe şi picioare. Când va dobândi vederea şi auzul astral nu va mai fi nevoie de ochi şi urechi.Când prin forţa psihicului îşi va materializa şi concentra alimentele necesare hranei sale, nu va mai avea nevoie de aparatul digestiv. Aceasta înseamnă că forma omului viitor se va simplifica.

Omul se va apropia de forma ideală a corpurilor, care este sfera, aşa cum şi atomii sunt sferici, corpurile cereşti sunt sferice, iar spiritul în astral are forma sferică. În viaţa lor astrală spiritele nu mai au nevoie de hrană şi reproducere, acestea fiind specifice materiei şi orice nevoi ale acestora vor produce o mare suferinţă spiritului.

Păcatul şi răul fiind condiţiuni ale materiei, un psihism uman aservit acestor condiţii, este un psihism inferior neevoluat, iar după moarte substanţa sa impură îl face nefericit, bolnav şi chinuit. În această situaţie, singura formă de evoluţie a spiritului este reîncarnarea, adică coborârea spiritului neîntreruptă în corpuri fizice, în condiţiunile materiei, în inferioritate şi durere.

Deşi suferinţa apare ca un duşman al vieţii şi deci şi al spiritului care este expresia însăşi a vieţii, ea are un rol pozitiv în evoluţia omului. Pentru a învinge durerea, trebuie făcut un efoit mintal cu consum de energii materiale şi morale, cu iniţiativă, voinţă şi perseverenţă, toate acestea făcând posibilă lupta, ele desăvârşesc caracterul.

Însăşi natura a creat pentru om condiţii de luptă, ori această luptă trebuie să aibă un adversar, şi acest adversar este tocmai suferinţa care creează necesitatea luptei împotriva obstacolelor materiei făcând necesare efortul şi acţiunea. De aceea se impune spiritului să lupte în materie, singura care îi creează suferinţe, de aceea teoria reîncarnării spiritului în materie pentru evoluţie, pare logică.

Instinctul de conservare
Evoluţia omului, a civilizaţiei şi a progresului general al omenirii au fost determinate de apariţia şi desfăşurarea perioadei glaciale, frigul fiind principala cauză care a forţat evoluţia omului şi pe care omul l-a învins printr-o mare suferinţă. Pentru a lua o formă superioară, orice existenţă trebuie să înceteze sub forma ei inferioară, căci numai aşa se poate naşte din nou pe un plan mai înalt. Moartea este însă cea mai mare dintre suferinţe, de aceea şi lupta împotriva ei este atât de vehementă prin instinctul de conservare prezent la toate vieţuitoarele, fără deosebire.

Corpul omenesc este locul durerii, în simţurile lui se simt suferinţele. Dorinţa de a cunoaşte lumea înconjurătoare, duce la durere, iar lipsa bunurilor pe care le observă, provoacă suferinţa ca să le poată obţine, dar pentru aceasta trebuie să muncească şi să lupte, ambele fiind generatoare de suferinţe.

Prin ascetism, se încearcă să se limiteze suferinţele care pot libera pe om de tirania materiei, să suprime în om materia şi viaţa simţurilor ce derivă din ea. In ascetism, omului îi este îngăduită o singură dorinţă, aceea de a se uni cu conştiinţa cosmică, cu sufletul universal.

Suferinţa noastră ne face mai receptivi la suferinţa altora, f&cân- du-ne mai buni sau mai răi, mai încordaţi pentru luptă, numai durerea ne dă experienţa vieţii, ea ne determină frica de a nu suferi din nou, de a nu mai greşi. Evoluţia spre spiritualizare este iubirea, altruismul, jertfa şi abnegaţia de sine. Numai omul care nu suferă şi nu luptă nu progresează, căci la baza progresului social stă sentimentul de lipsă şi de suferinţă. Din această cauză societăţile care nu ard în focul purificator al suferinţei, degenerează.

2. Omul Modern 1

Reîncarnarea spiritului

Reîncarnarea spiritului
Popoarele eroice ajunse la îmbogăţire şi trândăvie, care renunţă la efort şi suferinţă sunt învinse şi dispar, exemplu imperiile egiptean, roman, asirian, otoman etc. De-a lungul existenţei sale, evoluţia omului îmbracă un caracter ciclic, civilizaţia umană progresează continuu până la un anumit punct după care brusc îşi încetează această dezvoltare ca apoi după secole sau milenii să dispară.

Aceasta se datorează spiritelor care prin reîncarnare aduc cu ele intuiţii şi inovaţii noi, dar care la un anumit moment nu se mai reîncarnează pe planeta noastră, plecând sub forma astrală pe alte planete. Aşa se explică dispariţia multor civilizaţii din antichitate.

Asistăm în secolul nostru la o extraordinară explozie de realizări tehnico-ştiinţifice. In ultimele decenii s-au obţinut rezultate ştiinţifice în toate domeniile: electronică, informatică, automatică, cibernetică, fizică nucleară, biologie moleculară, inginerie genetică, cosmologie, cosmogonie, astrofizică, chimie etc.

S-au construit microscoape electronice, computere de diferite generaţii, s-au dezvoltat sistemele de telecomunicaţii şi se cunoaşte mai bine structura şi microstructura materiei, s-au perfecţionat meto­dele şi sistemele de informaţie ştiinţifică, se pot face transferări de gene, prin aplicarea tehnologiei A.D.N., recombinam, în alte orga­nisme.

Se pot face transplantări de organe, spaţiul cosmic se cucereşte cu ajutorul sateliţilor artificiali ai pământului, al sondelor interpla­netare şi transplanetare. S-au obţinut dispozitive laser, prin stimularea electronilor liberi din lumină şi concentrarea lor în fascicule dirijate, s-au realizat microprocesoare folosite în realizarea minicalculatoarelor, terminalelor şi perifericilor inteligente.

Ingineria genetică se aplică în medicină, în industria farmaceutică, în alimentaţie, în industria chimică şi fermentativă. Se prevede ca prin aplicarea tehnologiei, a A.D.N.-ului recombinant să se asigure necesarul de alimente celor circa 6 miliarde de oameni pe care planeta noastră îi va avea în anul 2015 şi celor 8 mili­arde de oameni, cu 10 ani mai târziu. Se speră că prin aceeaşi tehnologie a anticorpilor monoclonali să se producă imunoglobuline specifice cu largi aplicaţii în medicină, farmacie, chimie şi agricultură.

Mecanismul genezei
Se fac cercetări în domeniul bioingineriei medicale umane, prin înlocuirea unor organe, mâini, picioare, nas, urechi, cu organe artifi­ciale ale căror funcţii sunt stabilite prin programare matematică şi care sunt identice cu cele ale organelor vii.

Se vor dezvolta cercetările în domeniul calculatoarelor electronice şi în domeniul structurii întratomice a materiei, şi materiei subnucleare în scopul cunoaşterii mai bine a mecanismului genezei universului. Până în prezent s-au descoperit peste 100 de particule elementare în lumea subatomică.

Se vor cerceta mai mult câmpurile de forţe în univers, adică câm­pul gravitaţional şi câmpul electromagnetic.În acelaşi timp, dezvoltarea tehnico-ştiinţifică şi aplicarea noilor descoperiri, duc la o continuă poluare a mediului înconjurător, poluarea aerului, apei, solului, plantelor şi alimentelor care ameninţă însăşi viaţa omului, a faunei şi a florei terestre.

Civilizația atlantă

Civilizația atlantă

Civilizația Atlantă
Această dezvoltare tehnico-ştiinţifică care determină o civilizaţie avansată, nu înseamnă nimic din punct de vedere al evoluţiei spirituale, căci una este evoluţia civilizaţiei şi alta este evoluţia spirituală a ome­nirii. Numai o creştere a moralităţii poate determina o ridicare pe o treaptă superioară a spiritului uman. Civilizaţia oamenilor atlanţi atin­sese un foarte mare grad de dezvoltare, după mulţi autori neegalată încă de civilizaţia noastră.

Ei dispuneau de aeronave, foloseau energia nucleară şi puterea miraculoasă a cristalului de cuarţ, dar cu cât creştea civilizaţia, cu atât scădea moralitatea. Cultul luciferic devenise aproape universal, iar consecinţa a fost dispariţia acestei civilizaţii, prin scufun­darea continentului Adantida, pedeapsă divină făcând să fie înghiţiţi de ape în 48 de ore 2 miliarde de oameni după primul diluviu ce a avut loc în urmă cu 800.000 mii de ani.

Actul creației
Referitor la crearea omului, Biblia afirmă că Dumnezeu l-a creat pe om după chipul şi asemănarea sa şi a suflat în nări, suflare de viaţă şi că ar fi deci vorba de două elemente, distincte, creaţia şi însufleţirea. Ce trebuie să înţelegem prin aceste cuvinte? Că Dumnezeu are chipul unui om aşa cum este fiinţa omenească? Nu, aceasta ar fi o mare eroare, atunci unde este adevărul, de ce totuşi Biblia afirmă o asemănare identică între Dumnezeu şi om?

Asemănarea cu Dumnezeu se găseşte numai dacă ne referim la prezen­ţa corpurilor astrale şi eterice pe de o parte şi la spirit ca scânteie plecată din divinitate, ca voinţă a lui Dumnezeu sau altfel spus la Duhul Sfânt. Creaţia pe pământ, a suferit un întreg proces evolutiv, de milioane sau miliarde de ani. Omul este ultima creaţie a lui Dumnezeu şi cea mai perfectă. Voinţa lui Dumnezeu, spiritul, a trecut prin nenumărate forme evolutive.

În această evoluţie el şi-a creat mai întâi învelişurile fluidice reprezentate de corpul eteric şi corpul astral cu care spiritul a putut străbate întinsurile universului pentru a putea pătrunde în atmosfera pământului. Această voinţă a lui Dumnezeu, se găseşte în tot ceea ce a creat el începând de la mineral şi până la om, dar cu o formă specifică pentru fiecare şi având un drum evolutiv ascendent. Altfel exprimat, aceeaşi formă a perispiritului, Dumnezeu a perfecţionat-o creând o altă formă şi o dată cu aceasta o nouă specie.

Cel mai potrivit, ar fi să comparăm acest corp eteric, cu un com­puter care a fost perfecţionat din ce în ce mai mult până la ultima for­mă, aceea specifică omului. Pe lângă această evoluţie a corpului eteric, cel ce întreţine viaţa în fiinţa umană, se mai află un al doilea corp de energie, acela al corpului astral, format tot de către spirit, care este responsabil de însuşirile su­fletului uman. Pentru fiecare element din natură, plecând de la mine­ral, la vegetal, la animal şi om spiritual a fost creat un anumit fel de corp eteric specific fiecărei specii în parte, dar plecând de la aceeaşi alcătuire a acestei forme de energie.

Formarea corpului fizic
Corpul eteric al omului, provine, din cel mai evoluat corp eteric, al animalului imediat inferior omului. Aceasta se confirmă mai ales atunci când ne referim la alcătuirea materiei, atomul cu structura lui, protoni, neutroni şi electroni, este prezent în toată materia formată pe pământ.

O dată cu perfecţionarea corpului astral şi a corpului eteric deci ca un biocomputer superior, apare substanţa vie pe care o găsim de la prima celulă vie până la om, această celulă are aceeaşi alcătuire, cu membrană celulară, protoplasmă şi nucleu, în toate regnurile vegetale, animale şi om. Toate acestea vin în sprijinul afirmaţiei că Dumnezeu a creat fiecare specie în parte cu apariţii brusce, o dată cu formarea acestor două corpuri şi că nu există forme intermediare între specii, cum nu există nici aşa numiţii oameni maimuţă.

Omul nu are comun cu maimuţa, decât asemănarea alcătuirii celulelor şi specializării lor, pe ţesuturi, organe şi aparate, pentru că atât omul, cât şi maimuţa au aceleaşi organe şi aceleaşi aparate, respirator, digestiv, renal, cardiovascular etc. Dar omul are o conştiinţă de sine, are o inteligenţă specifică, are un limbaj pe care nu le are nici o specie de maimuţă. Acestea apar numai după ce Divinitatea a reuşit să creeze acest corp eteric specific omului, care la rândul lui, determină formarea corpului fizic omenesc.

Toată această evoluţie, a avut loc, fiind subordonată riguros legi­lor divine, căci nimic nu s-a creat şi nu a evoluat, în afara acestor legi. Crearea omului pe pământ, a reprezentat un progres pentru în­treaga creaţie, aceasta fiind o trecere a materiei dense, de la un stadiu inferior la un stadiu superior de dezvoltare.

Atât corpurile eteric şi astral ca şi materia densă vizibilă, s-au creat în miliarde de ani, plecând de la aceleaşi elemente subatomice prezen­te în eterul universal, dar toate îşi au rădăcina lor în spirit, în voinţa lui Dumnezeu. Această creaţie s-a fâcut deci într-o lungă perioadă de timp şi s-a desfăşurat sub acţiunea legilor divine în vederea unei continui perfecţionări. În crearea omului, Dumnezeu a încoronat întreaga sa operă reunind toate speciile existente în creaţie.

Procesul de inteligenţă îl găsim şi la alte animale, deşi pentru multe acesta este doar o noţiune instinctivă. Maimuţa se serveşte de anumite instrumente pentru a-şi asigura supravieţuirea şi pentru a se apăra. Aceasta denotă că o anumită formă mai superioară de corp astral şi eteric, o are şi maimuţa, iar aceste forme le-a perfecţionat Divinitatea, pentru a crea omul.

Materia subtilă
Aceste animale pe care le denumim primate, au dispărut cu ocazia marilor transformări care au avut loc pe pământ, dar a le considera ca strămoşi ai omului, este o foarte mare eroare, ar fi aşa cum afirma Abd-Ru-Sin, ca şi când am considera vacile, drept doici ale umani­tăţii, pentru că laptele de vacă este indispensabil celor mai mulţi copii, în primele lor luni de viaţă.

Raportul între fiinţa umană şi animalul cel mai dezvoltat, numit primat, capabil să gândească, sunt în mod sensibil de acelaşi fel, pentru că corpul de materie densă al fiinţei vii, nu este altceva nimic, dccât auxiliarul indispensabil de care are nevoie pentru a putea munci şi a se face înţeles în toate domeniile pe pământul de materie densă.

Cum a fost creat omul? În momentul în care în materia densă a fost atins stadiul cel mai înalt cu animalul cel mai perfecţionat a fost necesar să se producă o schimbare pentru ca evoluţia să continue şi ca orice stagnare să fie evitată, iar această transformare era prevăzută în planul divin.

Pe de altă parte, corpurile eteric şi astral, s-au perfecţionat în planul de materie subtilă, invizibilă, fâcând să se ajungă la forma evoluată a perispiritului uman, gata pregătite pentru a putea să se unească cu forma de materie densă cea mai evoluată de la animalele primate.

Această evoluţie a perispiritului în planurile subtile astrale, a dus la crearea unei forţe suficiente, pentru a-şi conserva independenţa sa, chiar dacă a pătruns în lumea densă a materiei, deşi el se găseşte închis­tat în materie, în om, spiritul îşi păstrează independenţa sa şi după ce s-a desprins de această materie, adică o dată cu moartea noastră.

Evoluția speciilor - Reîncarnarea sufletelor

Evoluția speciilor – Reîncarnarea sufletelor

Sufletele umane
Crearea primului om s-a putut realiza când materia densă se afla la animalul cel mai evoluat, respectiv corpul eteric, el furnizând recep­tacului destinat viitoarei fiinţe umane iar pe de altă parte în universul de materie subtilă, se află format, sufletul uman evoluat şi aşteaptă tocmai o legătură cu acest receptacul de materie densă pentru a imprima materiei dense în totalitatea ei, un nou elan destinat să o spiritualizeze.

În momentul în care s-a produs un act de procreaţie la cuplul cel mai nobil dintre aceste animale, cele mai evoluate nu s-a mai reîncarnat un suflet de animal, aşa cum s-a întâmplat până atunci, ci un suflet uman pregătit pentru aceasta şi purtând în el scânteia de spirit nemuritoare.

Sufletele umane încărcate electromagnetic pozitiv, au dus la crea­rea de corpuri bărbăteşti prin reîncarnare, iar cele încărcate electro­magnetic negativ, s-au reîncarnat în corpuri feminine. Aceasta înseamnă că animalul cel mai superior a oferit primelor fiinţe umane, numai felul de alcătuire a corpului eteric, pe care Divinitatea l-a perfecţionat.

Există din acest punct de vedere, o înrudire carnală între om şi animale, având aceeaşi afinitate de materie densă, dar adevărata fiinţă vie din om, spiritul său, nu are nici o afinitate cu animalul şi nu descinde din el. Referirile Bibliei, trebuie înţelese că se raportează înainte de toate, la evoluţia pe planurile spirituale şi pe cele de materie subtilă, astrală şi nu la evoluţia pământească, căci această evoluţie pământească este secundară celei spirituale.

Urmărind caracteristicile spiritului uman inconştient, urmărim de fapt această perfecţionare în timp a corpului eteric pe a cărui memorie se bazează toată activitatea inconştientă plecând de la primele forme de manifestare a inconştientului de la cele mai inferioare animale şi până la om, căci acest inconştient posedă o schemă unică ce este impusă activităţii conştiente.

Eul spiritual

Eul spiritual

Eul spiritual
Inconştientul este sursa tuturor structurilor logice posibile, repre­zentând un ansamblu de legi care regizează gândirea simbolică, iar această funcţie simbolică, se exercită după aceleaşi legi. Conştiinţa se subordonează inconştientului, căci ea nu poate să-l schimbe sau să influenţeze funcţionalitatea, inconştientul asigură via­ţa organismelor independent de conştiinţă iar evoluţia inconştientului este însăşi evoluţia vieţii pe pământ. Se poate trage concluzia, că crearea omului pe pământ a fost posibilă atunci când Eul spiritual, a găsit condiţiile pământene în cele trei corpuri, fizic, eteric şi astral, deja dezvoltate, care la început au evoluat independent de Eul spiritual.

Toată dezvoltarea celor trei corpuri, s-a format din materia pri­mordială a universului adică din eterul primordial, prin voinţa lui Dumnezeu, prin spirit. însuşi pământul ca planetă fizică s-a format sub acţiunea unui univers spiritual. Starea spirituală anterioară rămâne la fel de invizibilă ca şi ele­mentul spiritual care se ascunde în permanenţă în spatele materiei.

În evoluţia cosmogonică, fiinţa umană apare în cea de-a patra întrupare, pe Pământul propriu-zis. Strămoşii astrali ai omului, nu posedau încă Eul spiritual, în timpul precedentei întrupări fizice pla­netare, nu existau decât cele trei corpuri: corpul fizic, eteric şi astral, iar pământul fizic a luat naştere atunci când cele trei corpuri s-au armonizat şi au fost capabile să primească Eul spiritual.

Păcatul luciferic
Din descrierea cosmogoniei ezoterice, am văzut că oamenii pământeni s-au născut cu păcatul luciferic, păcat care i-a marcat încă de la crearea primilor oameni fizici, din forma lor astrală. La acest păcat, se referă şi Biblia, dar într-o formă metaforică aceea a ispitei diavolului, care s-ar fi materializat sub forma unui şarpe şi care a ispitit-o mai întâi pe Eva, să mănânce mărul din pomul oprit şi apoi pe Adam.

Biserica creştină ia fiinţă o dată cu ziua cincizecimii, când Duhul Sfânt se coboară sub forma unor limbi de foc și care s-a zidit pe învăţătura lui Hristos, prin el emanându-se credinţa în Dumnezeu pentru salvarea din acest păcat luciferic.

Naşterea lui Hristos prin partenogeneză, deci în afara păcatului strămoşesc, căci Maria, mama Lui a rămas însărcinată nu prin viaţă conjugală, ci prin Duhul Sfânt, vine să confirme pe de-o parte faptul că toţi oamenii pământului se nasc prin păcatul luciferic, iar pe de altă paite misiunea divină a lui Hristos, aceea de a arăta acestor oameni, puterea spiritului divin, de către cel mai înalt spirit din sistemul nostru solar, de însuşi guvernatorul acestui sistem planetar spiritual, cel situat pe treapta ierarhică cea mai înaltă dintre spiritele ce nu s-au alăturat lui Lucifer şi nu l-au urmat pe acesta în marea bătălie cerească a îngerilor.

Acest păcat luciferic, este descris nu numai de Biblie şi îl întâlnim nu numai în religia creştină, el fiind prezent o dată cu apariţia primilor oameni pe pământ căci taina botezului prin care ne-am putea mântui de acest păcat, o găsim chiar şi în civilizaţia Atlantidiană.

Pe de altă parte, naşterea unui spirit evoluat în afara actului conjugal prin om, o găsim şi la credinţele civilizaţiei asiro-babilonie- ne, astfel în turnul Babei din Babilon, în vârful lui, se găsea o cameră cu un pat şi o masă din aur, pe care trebuia să doarmă o fecioară aleasă de Divinitate, pentru a rămâne însărcinată cu un zeu prin putere spirituală şi să dea astfel naştere unui om divin ce ar putea să elibereze, omul de păcatul conjugal, păcatul luciferic.

(Va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: