Viaţa secretă a lui Nikola Tesla [Prima parte]


2.Tesla

by Tim R. Swartz

Nikola Tesla a fost fără îndoială cel mai mare geniu al secolului al douăzecilea. Stilul nostru de viaţă în zilele noastre, tehnologia pe care o luăm de bună, toate sunt posibile datorită acestui remarcabil om care provenea din Europa. Totuşi, în ciuda tuturor acestor contribuţii în domeniul ştiinţei, numele lui este foarte puţin cunoscut în afara domeniilor de electronică şi fizică. De fapt, lui Thomas Edison i se atribuie în mod greşit în manualele de şcoală invenţiile care au fost dezvoltate şi brevetate de Tesla.

Majoritatea cercetătorilor recunosc faptul că nu se ştiau prea multe despre Tesla în parte datorită extravaganţelor sale şi a alegaţiilor fantastice din anii de declin ai vieţii sale care se referau la comunicarea cu alte planete şi la razele morţii. Se ştie că multe din aceste invenţii neobişnuite ale lui Tesla sunt exacte din punct de vedere ştiinţific şi operaţionale. Omenirii i-a luat pur şi simplu mai mult timp pentru a se pune la punct cu invenţiile uluitoare ale unui geniu care a murit în condiții misterioase în 1943.

Se ştie că Tesla a avut probleme financiare de-a lungul anilor de maturitate. Datorită acestor probleme, Tesla a fost nevoit să se mute de mai multe ori atunci când nu-şi mai permitea să stea în locaţiile respective. Hotelul Waldorf Astoria din New York a fost căminul lui Tesla timp de douăzeci de ani; totuşi el a fost nevoit să se mute în 1920 când nu şi-a mai permis să stea în acel loc. Tesla s-a mutat apoi la Hotelul Regis dar a fost din nou nevoit să părăsească locul datorită lipsei sprijinului financiar.

Fiind nevoit să se mute dint-un hotel înr-altul, el lăsa lăzi de documente în locurile de unde era nevoit să plece ca garanţie pentru datoriile pe care le avea. Aceste lăzi, care au fost căutate cu ardoare după moartea lui Tesla, au devenit cheia descifrării misterului referitor la adevărata identitate a lui Tesla şi a incredibilei vieţi pe care acesta adus-o în secret.

Când Tesla a murit pe data de 7 ianuarie 1943, la vârsta de 86 de ani, reprezentanţi ai Biroului Proprietăţii Americane, la cererea Biroului Federal de Investigaţii, s-au deplasat la hoteul New Yorker şi au confiscat toate bunurile personale ale acestuia. Două camione încărcate cu hârtii, mobilă şi obiecte fabricate au fost trimise sub sechestru la Compania de Înmagazinare şi Depozitare din Manhattan.

Această încărcătură s-a adăugat altor aproape treizeci de butoiaşe şi pachete care fuseseră înmagazinate încă din 1930, iar întreaga încărcătură a fost sechestrată la ordinul Biroului Proprietăţii Americane. Cam ciudat comportamentul având în vedere că Tesla era cetăţean american cu drepturi depline!

După moartea lui Tesla guvernul american a depus toate eforturile de a găsi toate documentele, însemnările şi cercetările omului de ştiinţă înainte ca acestea să fie găsite de forţele străine. Nepotul lui Tesla, Sava Kosanovic, a mărturisit că înainte de a sosi reprezentanţii Biroului Proprietăţii Americane, altcineva cotrobăise în mod cert printre bunurile personale ale lui Tesla şi sustrăsese un număre necunoscut de însemnări personale şi documente.

Se ştia deja de către Biroul Federal de Investigaţii că Serviciul German de Inteligenţă sustrăsese un număr însemnat de documente conţinând cercetări cu câţiva ani înainte de moartea acestuia. Se crede că aceste materiale furate ar fi contribuit la dezvoltarea farfuriei zburătoare naziste. Statele Unite voiau să se asigure că acest lucru nu avea să se mai repete.

Orice lucru care ar fi avut cea mai vagă legătură cu marele om de ştiinţă a fost rapid confiscat şi pierdut printre reţelele secrete americane în perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, mai mult de o jumătate de duzină de cutii conţinând obiectele personale ale lui Tesla lăsate la hoteluri precum Waldorf Astoria, Governor Clinton şi Regis fusesră deja vândute salvatorilor de mărfuri pentru a plăti facturile uriaşe ale lui Tesla.

Majoritatea dintre aceste cutii şi secretele pe care acestea le conţineau nu au fost găsite niciodată. În 1976, patru cutii lipsite aparent de importanţă conţinând documente au fost scoase la lcitaţie la casa de licitaţii a unui individ numit Michael P. Bornes. Se ştiu foarte puţine lucruri despre acest domn Bornes cu excepţia faptului că fusese vânzător de cărţi în Manhattan. Această licitaţie a avut loc în Newark, New Jersey, iar cutiile şi conţinututul acestora au fost adjudecate lui Dale Alfrey pentru suma de douăzeci şi cinci de dolari.

Alfrey nu avea idee ce conţineau cutiile când le-a cumpărat sub impulsul unui capriciu. Când le-a parcurs ulterior a fost surprins să afle că aceste hârtii conţineau ceea ce părea a fi documente de laborator şi însemnări personale ale lui Tesla. O parte din însemnările pierdute ale lui Tesla au fost încă o dată scoase la suprafaţă. Totuşi, datorită ignoranţei acestea erau să se piardă din nou.

Deși vorbim de anul 1976, în America, numele lui Nikola Tesla nu era cunoscut de foarte multă lume. Alfrey nu avea nici cea mai vagă idee cât de importante erau documentele al căror proprietar devenise. Parcurgând numărul impresionant de documente acesta a crezut iniţial că a dat peste însemnările unui scriitor de romane SF. Ceea ce citea părea atât de uluitor încât părea imposibil ca vreun document să fie adevărat.

Manifestând prea puţin interes faţă de ceea ce cumpărase, Afrey a depozitat cutiile în piviniţă gândindu-se că avea să parcurgă documentele din interiorul acestora mai târziu când avea să aibă mai mult timp. Douăzeci de ani s-au scurs înainte ca Alfrey să-şi facă din nou timp să deschidă ciudatele cutii. Din nefericire, timpul fusese nemilos cu materialele atât de importante conţinute în cutii.

Documentele fuseseră serios deteriorate de mucegai iar cerneala se ştersese datorită faptului că aceastea fuseseră depozitate timp de atâţia ani într-un subsol umed. Alfrey era hotărât să nu facă aceste materiale să dispară pentru totdeauna şi a început o muncă minuţioasă încercând să transcrie informaţiile înainte de a fi prea târziu.

Mesajele extraterestre interceptate de Tesla
Totuşi, Alfrey s-a pomenit prins în lecturarea acestor impresionante documente. Însemnările lui Tesla sunt şocante prin dezvăluirile pe care le oferă referitoare la viaţa secretă a omului de ştiinţă. O viaţă care până când Tesla a trăit, nu fusese niciodată menţionată de acesta sau evidenţiată documentar de către biografii lui Tesla după moartea acestuia.

Aceste însemnări pierdute au dezvăluit faptul că în timp ce era în Colorado Springs, Tesla a interceptat mesaje de la creaturi extraterestre care controlau în secret omenirea. Aceste creaturi pregăteau oamenii încetul cu încetul pentru o cucerire şi dominaţie finală, folosind un program care existase de la începutul omenirii, dar care începea să se dezvolte datorită progreselor ştiintifice ale planetei.

Tesla a scris despre anii de cercetări făcute pentru a interpreta ciudatele semnale radio, iar încercările lui de a înştiinţa guvernul şi forţele armate privind lucrurile pe care le descoperise nu au dus la nici un rezultat. Scrisorile lui au rămas aparent fără răspuns.

Tesla a purtat discuţii în secret cu mai mulţi binefăcători de-ai lui, inclusiv colonelul John Jacob Astor, care era proprietarul hotelului Waldorf Astoria. Aceşti binefăcători l-au ascultat pe Tesla şi au finanţat în secret ceea ce avea să fie începutul primei bătălii a omenirii de a recâştiga controlul asupra propiului destin. Această bătălie a fost iniţiată de Nikola Tesla.

Deşi aceste informaţii par absolut incredibile, Tesla a făcut unele aluzii referitoare la situaţia grea în care se afla în diverse interviuri date unor ziare şi reviste. Se poate ca Tesla să fi oferit mai multe detalii asupra subiectului într-un articol intitulat „Comunicarea cu Planetele” în săptămânalul Colliers (Martie 1901):

1.TeslaPe când îmi îmbunătăţeam aparatele pentru producerea unor activităţi electrice intense, îmi puneam la punct şi mijloacele de observare a unor rezultate cât de cât semnificative. Unul dintre cele mai interesante rezultate, şi unul de mare importanţă practică, a fost dezvoltarea anumitor dispozitive care puteau indica de la o distanţă de multe sute de mile o furtună care se apropia, direcţia pe care o lua, viteza de deplasare, şi distanţa pe care o parcurgea.”

„Am descoperit acele efecte misterioase care mi-au stârnit un interes atât de viu pentru prima dată pe când lucram la acest proiect. Îmi îmbunătăţisem aparatul la care m-am referit până acum încât din laboratorul meu sitauat în Munţii Colorado simţeam pulsul globului pământesc, cum ar veni, observând fiecare modificare electrică care se ivea pe o rază de o mie o sută de mile (aproximativ 1769,3 km). N-o să uit niciodată primele trăiri pe care le-am avut când mi-am dat seama că observasem ceva ce putea avea consecinţe enorme pentru omenire.”

„Mă simţeam ca şi când aş fi participat la naşterea unei noi ştiinţe sau la revelarea unui mare adevăr. Primele mele observaţii realmente m-au înspăimântat, deoarece conţineau ceva misterios, ca să nu spun supranatural, şi eram singur în laboratorul meu, noaptea, dar la vremea aceea gândul că aceste perturbări erau semnale inteligent controlate nu s-a înfiripat în mintea mea.”

„Schimbările pe care le observam aveau loc periodic şi cu o sugestie exactă de numere şi ordine încât nu puteau fi asemănate cu nici o cauză cunoscută de mine. Îmi erau cunoscute, desigur, asemenea perturbări electrice cum sunt acelea produse de soare, Aurora Borealis, şi curenţii pământului, şi eram cât se poate de sigur că aceste variaţii nu se datorau vreuneia din aceste cauze.”

„Natura experimentelor mele excludea posibilitatea ca aceste schimbări să fie produse de perturbări atmosferice, aşa cum s-au grăbit unii să sugereze. Numai după un timp m-a străfulgerat gândul că perturbările pe care le remarcasem s-ar putea datora unui control inteligent. Deşi nu le putem descifra sensul, îmi era imposibil să mă gândesc că acestea apăruseră în mod absolut accidental.”

„Am din ce în ce mai mult sentimentul că fusesem primul care a auzit salutările adresate de o planetă alteia. Exista un scop dincolo de aceste semnale electrice.”

Transmițătorul interstelar al lui Tesla
Zeci de ani mai târziu, de ziua lui în 1937, Tesla anunţa: „Mi-am dedicat mult timp în anul ce-a trecut perfecţionării unei noi aparaturi mici şi compacte prin care energia poate fi acum emisă în cantităţi impresionante în spaţiul interstelar la orice distanţă fără a se dispersa deloc” (New York Times, Duminică, 11 iulie, 1937, pag.6).

Tesla n-a făcut public nici un detaliu al transmiţătorului îmbunătăţit, dar în anunţul făcut în 1937, a dezvăluit o nouă formulă, arătând că: „Energia kinetică şi potenţială a unui corp este rezultatul unei mişcări şi este determinată de produsul masei sale şi de pătratul vitezei sale. Dacă masa se reduce, şi energia este redusă în acceaşi proporţie. Dacă masa e redusă la zero, şi energia va fi de asemenea zero pentru orice viteză finită” (New York Times, Duminică, 11 iulie 1937, pag. 6).

De ce s-a scris atât de puţin despe convingerea lui Tesla că interceptase semnale radio extraterestre? Poate că adevărul a fost ţinut secret.

Oamenii în negru fac o vizită
Înainte de vara lui 1997 Alfrey terminase de citit tot ce conţineau cele patru cutii şi era gata să înceapă să scaneze documentele urmând apoi să le salveze pe dischete de calculator. Alfrey fusese foarte surprins că numărul mare de însemnări şi jurnale nu conţinea nici un desen sau schiţe. Ulterior Alfrey a descoperit că lui Tesla nu-i plăcea să-şi schiţeze ideile pe hârtie datorită faptului că propriile schiţe mentale erau tot ce avea el nevoie pentru a-şi construi invenţiile.

Alfrey a mai observat că jurnalele lui Tesla erau deseori incomplete. Existau multe lacune constând în zile, luni şi chiar ani. Alfrey a presupus că undeva mai puteau exista şi alte jurnale, ascunse fie de guvern sau de ignoranţă în magazii uitate sau în mansarde.

Datorită acestor lacune, Alfrey a început să facă investigaţii pe Internet sperând că alţii ar putea deţine informaţii suplimentare cuprinzând pasajele care lipseau. Bineînţeles că aceste investigaţii au atras atenţia acelora care erau şi ei interesaţi de jurnalele pierdute. Cineva care-şi dorea ca aceste jurnale să rămână pierdute pentru totdeauna.

În septembrie 1997 Alfrey era acasă continuându-şi cercetările în timp ce soţia şi copiii lui erau plecaţi în ziua respectivă în Manhattan. Din câte-şi aminteşte Alfrey, telefonul a sunat şi vocea de la capătul firului s-a prezentat ca fiind Jay Kawolski care era interesat de Tesla şi de documentele pe care Alfrey le descoperise.

Alfrey începuse convorbirea cu cel care sunase doar de câteva minute când telefonul s-a întrerupt brusc. Aproape imediat s-a auzit soneria de la uşa de intrare, îşi aminteşte Alfrey. „Când m-am dus să văd cine e la uşă, am găsit-o deja deschisă şi trei oameni stând în hol.”

Înainte de a putea spune ceva, cel care era cel mai aproape de Alfrey i se adresă pe nume: „Uşa era deschisă, John, sper că nu te deranjează că am intrat fără să batem?”

Cei trei bărbaţi erau îmbrăcaţi în costume negre de birou şi purtau cămăşi albe şi cravate negre. „Arătau ca nişte antreprenori de pompe funebre”, a zis Alfrey.

Totuşi, el şi-a dat seama că aceştia nu erau antreprenori de pompe funebre sau că veniseră cu scopul de a purta o discuţie ca între prieteni. Omul care vorbise primul continuă să i se adreseze lui Alfrey pe numele de botez: “Ca şi când m-ar fi cunoscut personal sau cam aşa ceva. Dar nu-i mai văzusem în viaţa mea pe oamenii aceştia. Mi-era frică să nu fie criminali. Deasupra lor plutea un aer de ameninţare pe care nu-l mai simţisem înainte niciodată, sau după aceea”.

Ceilalţi doi oameni au rămas aproape de uşă şi n-au vorbit deloc. Ochii lor îl fixau pe Alfrey pe parcursul întregii discuţii.

 „Am înţeles că deţineţi nişte cutii şi documente vechi”, a zis primul bărbat. Am fi foarte interesaţi să cumpărăm aceste lucruri de la dumneavoastră”.
Păi nu sunt de vânzare” a răspuns Alfrey. “Şi, până la urmă, de unde ştiţi de ele?”
Primul bărbat a chicotit. “Ştim multe despre dumneavoastră şi despre documentele pe care le deţineţi. Acestea nu vă aparţin, dar am fi de acord să vă plătim pentru strădaniile dumneavoastră. N-aveţi ce face cu ele şi de fapt aţi fi în mare pericol pentru că le deţineţi”.

Alfrey a realizat în acel moment că oamenii nu cereau permisiunea să-i cumpere acele cutii, ei le revendicau. Îşi putea da seama că oamenii veniseră cu afaceri şi asta l-a speriat.Primul bărbat înaintă spre Alfrey, vorbind cu o voce joasă în mod intenţionat. Bărbatul îşi alese cu grijă fiecare cuvânt astfel ca Alfrey să înţeleagă foarte clar care era punctul lui de vedere.

 „N-are rost să vă împotriviţi, a zis primul bărbat. Vom pune mâna pe aceste cutii indiferent ce veţi face. Nu ne puteţi opri. Ar fi mult mai uşor pentru dumneavoastă şi familia duneavoastră dacă ne-aţi da ceea ce vrem. Au fost oameni care au dispărut pentru mult mai puţin decât atât. Nu mi-ar plăcea ca acest lucru să vi se întâmple dumneavoastră, soţiei ori copiilor dumneavoastră.

Omul stătea acum chiar în faţa lui Alfrey, fixându-l cu o privire întunecată şi rece. Părea că privirea acestuia avea o putere hipnotică asupra lui Alfrey pentru că acesta stătea ţintuit locului, incapabil să vorbească.

Dintr-o dată cei trei oameni ciudaţi s-au întors la unison şi s-au îndreptat către uşa de la intrare. N-au mai zis nimic; nu era necesar. Alfrey a înţeles mesajul lor foarte clar. Trebuia să renunţe la cutii, cercetările lui, chiar şi la interesul manifestat faţă de Tesla dacă voia ca viaţa să nu-i fie pusă în pericol.

Era ca şi cum Alfrey se trezea dintr-o transă. Şi-a dat seama ce se întâmplase şi a ieşit în grabă pe uşă să-i confrunte pe oameni. Dar n-a mai avut de unde să-i mai ia. Nu era nici o maşină pe alee iar strada era pustie. De fapt, toată vecinătatea era suspect de liniştită. Chiar şi păsările se liniştiseră. Era ca şi cum lumea luase o pauză pentru scurt timp şi apoi a continuat ca şi cum nimic nu se întâmplase.

Alfrey s-a întors în grabă în casă şi a încuiat uşile. S-a îndreptat apoi spre birou unde-şi ţinea cutiile şi calculatorul. Camera se afla în spatele casei şi nu avea intrare separată din afară. Era clar că nici nu era nevoie pentru că toate cele patru cutii, documentele pe care acestea le conţineau şi dischetele de calculator dipăruseră. Era evident că cei trei oameni trebuiau doar să-i distragă atenţia în timp ce altcineva a intrat încet în casă şi a răscolit biroul, luând tot ce avea legătură cu Tesla. Aceasta a inclus şi cărţi care nu făceau parte din cutii şi articole de reviste pe care Alfrey le colecţionase în timp ce se documenta asupra acestei probleme.

Măi rău decât atât, nu numai că i-au dispărut documentele dar unitatea de hard a computerului său fusese ştearsă în întregime. Tot ce stocase pe această unitate fusese distrus, inclusiv documente care nu aveau legătură cu Tesla.

Toate dovezile pe care le avea despre Tesla şi jurnalele lui pierdute dispăruseră acum pentru totdeauna. Alfrey a refuzat să vorbească despre groaznicul incident timp de mai multe luni. Nu a spus nimănui ce se întâmplase, nici chiar soţiei sale. Era ca şi cum se afla într-o stare de şoc mental care-i umbrea în continuu mintea.

Încetul cu încetul a început să-şi revină în simţiri şi să-şi aducă aminte detaliile acelei zile. Şi-a amintit că cei trei bărbaţi eau îmbrăcaţi absolut la fel, aveau aproape aceeaşi înălţime şi părul tuns scurt cu nişte şuviţe lungi, ciudate care le acoperau frunţile.

Cei trei aveau pielea bronzată nenatural. Părea că aceştia folosiseră o loţiune de bronzat care dă pielii o nuanţă de maro închis. În afară de aceste ciudăţenii, oamenii păreau normali. Lui Alfrey nu-i trecuse prin minte că bărbaţii puteau fi altceva decât ceea ce păreau a fi. Doar mai târziu, când a povestit întâmplarea cineva a făcut legătura cu Oamenii în Negru.

* * *

Aici se termină povestea lui Dale Alfrey. Toate cercetările făcute care aveau legătură cu Tesla îi fuseseră sustrase. Din fericire, datorită lungilor ore petrecute citind documentele lui Tesla, a reţinut multe informaţii referitoare la conţinutul acestora. Informaţiile n-au fost în întregime exacte dar au fost suficiente pentru a constitui subiectul acestei cărţi.

Alfrey se întreabă dacă acele cutii pe care le-a avut au fost ultimele din lucrurile personale care au aparţinut cândva lui Tesla. Sau se prea poate ca alte asemenea lucruri să fi rămas uitate pe undeva, şi redescoperite între timp?

Ce credea Tesla
Articolele de ziare din timpul morţii lui Tesla relatează că e posibil ca peste o duzină de cutii mari conţinând însemnările lui Tesla n-au fost găsite niciodată de guvern. Acestea zac pe undeva, aşteptând ca un om norocos să le redescopere secretele pierdute.

Se pot face doar speculaţii asupra ce s-ar putea găsi în interiorul altor cutii uitate conţinând însemnări şi lucruri personale: probabil informaţiile care lipsesc referitoare la bătălia secretă a lui Tesla cu guvernul şi cunoştinţele sale referitoare la forme extraterestre de viaţă.

3.Tesla

Documentele găsite de Dale Alfrey au scos la iveală informaţii despre Tesla care nu sunt cunoscute de public. Se pare că Tesla şi-a petrecut mulţi ani încercînd să traducă semnalele misterioase pe care le-a auzit prima oară în 1899.

Interpretarea de bază pe care a dat-o acestor semnale a fost că fiinţe de pe alte plante, „marţienii” cum li se spunea în limbaj colocvial, se aflau în secret pe pământ -aceştia infiltraseră omenirea de secole – controlaseră evenimente şi oameni pentru a conduce omenirea pe calea dezvoltării evolutive şi erau fundamental responsabili de existenţa speciei umane pe planetă.

Tesla a mai descoperit că temperatura globală a planetelor creştea încetul cu încetul, fenomen cunoscut astăzi sub numele de încălzire globală. El credea că acest lucru era cauzat de condiţiile climaterice precum şi de interferenţe cauzate de om şi de extratereştrii.

Având aceste lucruri în minte, putem să ne dăm acum seama de motivele pentru care Tesla a avut un comportament excentric în ultimii ani de viaţă. Tesla era obsedat de crearea unor mecanisme capabile să pună capăt războiului şi să se alăture umanităţii împotriva a ceea ce el percepea ca duşmanii comuni ai extratereştrilor. El vorbea deseori de „razele morţii şi de „torpile fără aripi” care zburau prin aer fără ajutorul elicelor sau al motoarelor; probabil acestea au fost printre primele observaţii referitoare la farfurii zburătoare.

Tesla şi-a manifestat interesul şi faţă de dezvoltarea unor metode capabile să creeze energie liberă, alta decât cea obţinută din combustibilii lemnoşi sau cei fosili. El a fost evident primul care şi-a dat seama de consecinţele dezastruase care ne-ar fi putut aştepta dacă efectul de seră avea să aibă loc. Din nefericire, încecările lui Tesla de a face omenirea să progreseze cu ajutorul unei noi tehnologii au fost întâmpinate cu râsete şi batjocură. Scrisorile referitoare la îngrijorarea lui, trimise prietenilor şi guvernului, au fost ignorate. Se poate ca Tesla să fi simţit că ştia cel mai mare secret din lume privind soarta omenirii; dar nimănui nu-i păsa.

(Va urma!)

Anunțuri

4 Responses to Viaţa secretă a lui Nikola Tesla [Prima parte]

  1. DanTalmaciu says:

    Reblogged this on Dan Talmaciu.

  2. Pingback: Viaţa secretă a lui Nikola Tesla [Prima parte] | Blogosfera

  3. jsmith250nms says:

    Nikola Tesla a fost cel mai mare geniu care a calcat vreodata pe acest pamant, si apropo nu era roman cum spunem noi romanii!

  4. Marian says:

    In mare parte bau bau-ri. Mai ales cele referitoare la extraterestri !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: