„Submarinul” de la Mansfield vs „Submarinul” de la Flămânzi


by G.Florin

0

Simulare grafică a incidentului de la Mansfield

Din din miile, din zecile și sutele de mii de evenimente ufologice relatate de martori din toate colțurile lumii, poate că cel mai mediatizat caz, care a ajuns să fie prezentat la Organizația Națiunilor Unite, a fost cel al echipajului unui elicopter american petrecut în noaptea de 18 octombrie 1973. Martorii implicați în incident au fost patru militari ai US Air Force: căpitanul Lawrence Coyne, locotenentul Arrigo Jezzi, sergentul Robert Yanacsek și polițistul John Healey.Elicopterul a decolat la ora locală 22.30 de pe aeroportul militar din orașul Columbus și s-a îndreptat către baza de la Cleveland. Pe la jumătatea traseului, în zona orașului Mansfield, la ora 23.02, căpitanul a fost avertizat de sergent că în paralel cu aparatul zbura o lumină roșie. Dar, după o jumătate de minut, sergentul l-a alertat pe căpitan spunându-i că lumina respectivă se îndreaptă direct spre elicopter.

Au urmat efectiv clipe de groază, întrucât se părea că nu mai putea fi evitată coliziunea cu necunoscutul obiect zburător, despre care nici turnul de control de la aeroportul Mansfield nu știa nimic. În acele momente de panică, căpitanul L. Coyne a acționat brusc manșa pentru o coborâre cât mai rapidă spre sol; de la plafonul de zbor de 2.500 picioare, elicopterul a ajuns repede la o altitudine de 1.700 picioare. Dar în aer se petrecea ceva extrem de ciudat: deși elicopterul cobora foarte rapid, cei din interior vedeau mereu prin ferestre acel aparat străin, care parcă stătea „agățat” în fața lor.

Necunoscutul

„Necunoscutul” era un fel de cilindru, lung de vreo 18-20 metri, cu o bombare în partea centrală superioară; din extremitatea sa stângă era emisă o lumină roșie, pe când la celălalt capăt era o sursă de lumină verde, care a pivotat în așa fel, încât a cuprins întregul elicopter în fasciculul emis continuu. În momentele respective, în interiorul aparatului militar totul devenise verde, chiar și indicatoarele roșii de pe tabloul de bord !

Echipajul a trăit într-adevăr minute teribile și, deși celor de la bord li s-a părut că acea coborâre rapidă, având mereu în fața lor „obiectul străin”, ar fi durat doar vreo 10-12 secunde, martori de la sol au afirmat că neobișnuita manevră a tandemului respectiv ar fi fost văzută timp de aproape două minute.

Gândul că se puteau strivi de sol era însă la fel de chinuitor. Dar căpitanul nu și-a putut crede ochilor la un moment dat: deși manșa pentru coborârea rapidă o împinsese până la capătul cursei, altimetrul de zbor indica acum o înălțime de 3.500 picioare și elicopterul tot continua să urce, ca și cum o forță extraordinară îl „aspira” spre înălțimi! Abia la plafonul de 3.800 picioare căpitanul Coyne a reușit să recâștige controlul asupra aparatului. Dar acest fapt s-a produs numai după ce obiectul aerian necunoscut a virat brusc la stânga și s-a îndepărtat, având acum aspectul unei mari lumini albe, tot mai strălucitoare.

O descriere aparte…

La anchetele care au urmat, echipajul avea să remarce că, atât la coborârea bruscă manevrată de căpitan, cât și în timpul straniei urcări, nici unul dintre ei nu a simțit acea senzație specifică de modificare inerțială a presiunii în interiorul corpului; fantastica „aspirare” s-a datorat oare unui puternic efect antigravitațional?

Dar în declarațiile ulterioare făcute de echipaj a mai survenit și un alt fapt, deosebit de ciudat: fiecare martor de la bord a descris în mod total diferit aspectul și forma obiectului zburător străin. Sergentul Yanacsek l-a comparat cu un submarin metalic având un dom central, polițistul Healey l-a asemuit cu un corp solid în formă de țigară, în timp ce locotenentul l-a văzut ca o „formă ovoidală intens luminoasă”.

La congresul din anul 1989 al grupului american MUFON (grup de cercetare a manifestărilor OZN), investigatoarea Jennie Zeidman trăgea concluzia că straniile fenomene menționate mai sus ar fi de o altă natură, inexplicabilă prin cunoștințele noastre actuale.

O ipoteză de lucru…

Într-adevăr, anularea pur și simplu a forței de sustentație a unui elicopter militar, dotat cu un motor puternic, precum și a gravitației terestre și, respectiv, a efectului forței de inerție asupra corpurilor membrilor echipajului, prin acea „aspirare” de câteva sute de metri pe verticală, nu pot fi explicate, desigur, de știința contemporană. Dar, de fapt, s-ar putea ca situația reală să fi fost încă și mai complicată: oare trăirile pline de teroare din acele momente dificile au fost rezultatul șirului de fenomene descrise foarte sincer de fiecare membru al echipajului, sau poate o parte au fost efectiv „induse” printr-o altă formă de energie în conștientul celor patru militari?

O astfel de ipoteză nu este deloc hazardată dacă ținem cont de faptul „foarte important” că locotenentul A. Jezzi (de profesie inginer chimist) a văzut straniul obiect aerian ca pe o mare „formă de ovoid intens luminos”, polițistul J. Healey ca pe un corp în „formă de țigară”, iar sergentul R. Yanacsek ca având silueta unui „submarin”.

Prezentând întregul eveniment „cinci ani mai târziu” în fața miniștrilor acreditați la ONU, după expunerea în fața acestora de către prof. dr. J. A. Hynek și dr. J. Vallée a studiului de sinteză privind importanța științifică a studierii manifestărilor OZN din spațiul terestru, ofițerul L. Coyne a contribuit și el la adoptarea acelui document ONU cu caracter de unicat mondial: recomandarea făcută tuturor statelor membre de a organiza cercetarea științifică a problemelor legate de viața extraterestră și de prezența OZN (document ONU nr. A/SPC/33/SR din 8 decembrie 1978).

Un submarin aerian

Un „submarin aerian” avea să tulbure însă în condiții mai puțin chinuitoare și pe locuitorii comunei Flămânzi din județul Botoșani. Relatarea ciudatei apariții și a manifestărilor neobișnuite din seara de 20 octombrie 1990, publicată de „Gazeta de Botoșani” și de „Opinia Studențească” din Iași (nr. 47/nov. 1990), a fost reluată ulterior și de reviste din străinătate.

„Obiectul luminos de pe cer a fost văzut de Virgil Atodiresei în jurul orei 21.30, când se afla încă pe șosea, în Flămânzi, și se îndrepta spre casă. De pe șosea se vedea doar o lumină difuză deasupra satului Poiana. În același timp, în Poiana se întrerupsese curentul electric. Afară era întuneric beznă, căci, de fapt, curentul era întrerupt în toate satele comunei și nici măcar stele pe cer nu erau. «Mai întâi am văzut o lumină care pâlpâia în grădina vecină, ca și cum ar fi ars o grămadă de buruieni, însă flacăra părea că stă deasupra solului, în aer. Noi ne-am speriat că ard furajele familiei Volosina», spunea Iulian Preda.

După descrierea lui Virgil Atodiresei, obiectul zburător era de mărimea unui submarin și survola satul la vreo sută de metri înălțime; avea însă o formă nedefinită, era parcă un fel de sferă făcută numai din raze. Cele două fascicule de lumină erau conice; porneau de la surse având un diametru de 1- 2 metri și ajungeau pe pământ ca un disc luminos de 20 de metri în diametru. La un moment dat, a văzut niște lumini mai mici, ca de poziție, dispuse simetric. Tot ansamblul acesta când se deplasa cu viteză mare, când se oprea brusc și apoi schimba traiectoria, câteodată în unghi ascuțit.

Pentru Neculai Bildea, obiectul aerian a arătat mai întâi sub forma unei broaște țestoase uriașe. La ultima apariție însă, obiectul se vedea sub forma unui obuz de aproximativ 50 de metri lungime și de 12 metri înălțime. Voichița Bildea și mama sa, Maria Trifan, în vârstă de 73 de ani, au văzut și ele luminile. Ele nu au putut descrie însă forma obiectului, căci au văzut doar o lumină lăptoasă, cețoasă, relativ sferică, din care porneau cele două fascicule de lumină foarte puternice, «de puteai să culegi mărgele la lumina lor»”.

 

1

Schiță, conform descrierilor a „obiectului” din sat Poiana, Fierbinți

Toți martorii, fără excepție, au relatat patru apariții ale obiectului aerian, acestea producându-se simultan cu întreruperea curentului electric. În zilele următoare a venit cineva de la Întreprinderea de Rețele Electrice, a verificat linia, dar nu a găsit nici o avarie. Dar, timp de două ore, cei de la IRE nu au reușit să țină sub control stația de 110 KV și linia de alimentarea comunei Flămânzi, iar furnizarea curentului electric nu a fost întreruptă de ei. Și totuși, contorul din stație a înregistrat consum de energie pe timpul în care alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă.

Subiectivism psihologic?

Din nou, deci, o observare colectivă care a uimit martorii prin fenomene neînțelese, cât și prin dimensiunile apreciabile ale unui ciudat obiect aerian, total necunoscut. Ca și în atâtea alte întâmplări similare din diferite locuri din lume, puternicele fascicule luminoase păreau că ar căuta ceva pe sol, fără a găsi însă nimic. Și era evident că în acea parte a țării, pe un teren proaspăt arat, nu era nimic de găsit în luna noiembrie. Conform logicii noastre uzuale, acea căutare cu atâta consum de energie părea total fără rost. Dar dacă întreaga manifestare, atât de neobișnuită pentru localnici, fusese concepută de niște inteligențe neștiute, tocmai ca o demonstrație care să impresioneze un grup de populație mai puțin informată ?

2

Reprezentări iconografice ale vizitatorilor din antichitate

Într-un atare caz, se distinge totuși o anumită logică a întregii desfășurări, văzută și descrisă în modul cel mai sincer de diferiții martori. Ceea ce intrigă și la acest eveniment este un fapt care se regăsește la majoritatea observărilor colective asupra manifestărilor OZN: fiecare martor a văzut în felul său aspectul straniului obiect aerian, ba submarin înconjurat de lumini mai mici, ba o mare broască țestoasă, ba un obuz, ba o sferă de lumină. Intervenția unui factor psihic necunoscut devine evidentă, și cei care au analizat o cazuistică mult mai extinsă a relatărilor martorilor privitoare la manifestările OZN și-au putut da seama de importanța acestei influențe subiective.

Deși majoritatea autorilor de articole sau cărți ufologice au trecut mult prea ușor peste aspectul respectiv, totuși în ultimul deceniu s-a remarcat o schimbare în tratarea analitică a acestei influențe, în sensul acordării unei atenții sporite componentelor psihice care intervin în extraordinara fenomenologie demonstrată de obiectele zburătoare neidentificate. Atât în cazul american menționat anterior, cât și în evenimentul din România prezentat mai sus, precum și într-o mulțime de cazuri asemănătoare, de pe tot globul, ia naștere inevitabil o altă întrebare: Care dintre martori a văzut obiectul real… Forma lui adevărată? Sau, mai corect spus, prezența aeriană reală?

La o astfel de întrebare, la o astfel de situație se aseamănă parcă destul de mult cu situațiile în care se evidenția faptul că nu orice persoană obține transcomunicări de bună calitate și nu oricine poate fotografia entități din lumea paralelă invizibilă.

Viață inteligentă și ființe materializate în alte forme de energie?

Acest subiectivism psihologic, legat de modul individual de sesizare și interpretare a fenomenelor produse de OZN, este totuși un detaliu colateral în raport cu aspectul psihologic de bază, urmărit cu asiduitate de inteligențele neștiute de noi, care întrețin permanent impresionantele manifestări specifice. Analizând însă în mod global fenomenele și evenimentele care se derulează în cadrul aparițiilor de OZN și încercând să le descifrăm un sens general, a devenit treptat tot mai evident caracterul demonstrativ al acestora. Dar oare ce doresc, în fond, inteligențele respective să ne demonstreze nouă, pământenilor, care în acest secol avem senzația că am ajuns la o culme a dezvoltării civilizației, a cunoașterilor științifice și a realizărilor tehnologice?

3

Reprezentare grafică a formelor inteligente de energie și materie

Trebuie să recunoaștem însă că, înainte de orice, și numeroasele manifestări OZN au convins mulțimi crescânde de oameni că .deasupra noastră., în spațiul terestru, cât și în cosmos există forme de viață inteligente, mult mai avansate în cunoaștere și în realizări față de ființele umane terestre. Dar la fel de importante sunt și demonstrațiile privind existența altor forme de energie, cât și a altor forme de materie, a căror stăpânire inteligentă reprezintă culmi mult mai înalte ale dezvoltării, în raport cu cele atinse de civilizația terestră contemporană; evidența existenței altor forme de energie și a altor feluri de materie în miile și miile de manifestări ale OZN constituie în fapt o chemare continuă și tot mai insistentă către cunoașteri și realizări mult mai ample și mult mai profunde.

Și este întru totul clară intenția acestor inteligențe „derulată cu o remarcabilă răbdare în timp” de a ne antrena în mod progresiv spre niveluri de cunoaștere și de concepție tot mai ridicate, fapt care rezultă din însăși istoricul prezenței OZN-urilor în spațiul terestru, în antichitate aceste .obiecte zburătoare. apăreau sub forma unor care adesea minunat împodobite, pentru ca în evul mediu să tot fie văzute sub forma unor corăbii cu pânze care pluteau în aer; apoi, din secolul trecut au apărut ca vapoare zburătoare ce scoteau fum negru pe coșuri, iar în secolul nostru au devenit. prin zeci și zeci de prototipuri adevărate nave cosmice. care au tulburat omenirea întreagă.

Sesizând la rându-i acest „aspect istoric” al modificării formelor de .nave zburătoare. în raport cu nivelul de percepere al oamenilor din epocile trecute și până în prezent, cu scopul antrenării pământenilor către noi trepte de gândire, ufologul francez Denys Breysse se exprima astfel în cadrul unui studiu de sinteză 10 al cazuisticii OZN din ultimele două secole:

Denys Breysse

Denys Breysse

„Fiecărui val de apariții ale OZN-urilor îi corespunde un profil-tip, legat de „lansarea. localizată” în spațiu și în timp „a unui nou conținut”. Perioadele din afara valurilor au fost intervale de consolidare, în care acest nou conținut a fost .digerat. progresiv și a fost difuzat în afara zonei sale de manifestare. Evidența acestor .demonstrații progresive. se reliefează de altfel în mod pregnant și în cazuistica OZN din cea de a doua parte a secolului XX în care, după două decenii de zeci de mii de apariții pe cer a unor variate tipuri de .nave zburătoare neidentificabile, au urmat zecile și apoi sutele de cazuri de aterizări, simple sau cu descinderi de umanoizi; iar mai apoi, s-au derulat multiplele cazuri de răpiri demonstrative și provocatoarele; crop circles – acele urme geometrice tot mai complexe, produse la fel de demonstrativ pe întregul glob terestru, în culturile de cereale gata să dea în copt.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: