by Klaus Lolek

Siria a fost reintrodusă ca membru al Ligii Arabe, care se va reuni la 19 mai la Riyadh. După o absență de 12 ani, Siria se află în mijlocul unei căi politice conduse de arabi în vederea normalizării în regiune. Puterea regională, Arabia Saudită, și viziunea prințului moștenitor Mohammed bin Salman au ocupat un loc central în rezolvarea diplomatică a crizelor persistente. Miniștrii de externe din statele membre ale Ligii Arabe au votat duminică, la Cairo, pentru a readuce Siria în liga diplomatică frățească.

Damascul a fost în ultima vreme locul în care s-au depus eforturi de normalizare. Iordania a prezentat o inițiativă pentru a ajunge la o soluționare politică pașnică a conflictului din Siria. Revoltele și conflictele susținute de Occident au afectat și continuă să afecteze Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, există vânturi de schimbare care suflă peste nisipurile deșertului, iar actorii regionali resping status quo-ul.

Atacul SUA-NATO asupra Siriei pentru schimbarea de regim a implicat ca participanți națiuni arabe și occidentale, dar planul a eșuat. Conflictul armat planificat și executat de președintele Obama și de vicepreședintele Biden a ucis mii de oameni și a strămutat milioane de oameni.

În urma cutremurului din 6 februarie din Siria și Turcia, restabilirea legăturilor cu Damascul a început cu un uriaș răspuns umanitar arab, inclusiv din partea Emiratelor Arabe Unite și a Arabiei Saudite, care au înființat o punte aeriană pentru a oferi ajutorul atât de necesar victimelor cutremurului.

Restabilirea legăturilor dintre Arabia Saudită și Iran, mediată de China, a fost un cutremur politic în regiune și a dat de înțeles că prințul moștenitor Mohammed bin Salman urmărește să instaureze pacea și prosperitatea în regiune și se îndepărtează de interferența occidentală, care a fost sursa tulburărilor.

Ministrul saudit de externe, prințul Faisal bin Farhan Al Saud, a vizitat Damascul la 18 aprilie, pentru prima dată după mai bine de un deceniu, cele două țări restabilind, de asemenea, ambasadele și zborurile între ele.

Ministrul sirian de externe Faisal Mekdad a vizitat Regatul cu doar câteva zile înainte ca prințul Faisal să viziteze Damascul, în prima călătorie de acest fel din 2011.

Ambasadele străine la Damasc

Damascul găzduiește 44 de ambasade și, în plus, există 51 de consulate. Multe dintre acestea au fost închise în timpul conflictului, deoarece națiunile occidentale și aliații lor arabi s-au aliniat împotriva Siriei în efortul lor eșuat de a înlătura guvernul secular și de a plasa în schimb un membru al Frăției Musulmane ca aliat al SUA la Damasc.

Unele țări europene nu și-au închis niciodată ușile ambasadelor din Damasc, cum ar fi Austria, Cehia, Grecia, România, Serbia, Suedia și Sfântul Scaun.

Mai multe ambasade arabe, precum cele din Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Sudan, Yemen și Oman, sunt deschise la Damasc. Arabia Saudită și Tunisia au declarat că își vor deschide în curând ambasadele la Damasc.

Experții se așteaptă ca mai multe ambasade să își șteargă praful de pe birouri și să se redeschidă, pe măsură ce Damascul revine la viață după mai mult de un deceniu de izolare.

Siria și Arabia Saudită susțin cauza palestiniană

Restituirea drepturilor și a terenurilor poporului palestinian a fost mult timp un pilon al poziției siriene. Arabia Saudită a subliniat, de asemenea, drepturile palestinienilor, iar președintele palestinian Mahmoud Abbas a vizitat-o la 18 aprilie și s-a întâlnit cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman pentru a discuta despre evoluțiile recente în conflictul palestiniano-israelian.

Arabia Saudită a denunțat asaltul israelian asupra complexului moscheii al-Aqsa, la 5 aprilie, și a respins acțiunile „care subminează eforturile de pace și contrazic principiile internaționale în ceea ce privește respectarea sanctuarelor religioase”.

Relațiile dintre Arabia Saudită și China

Regele Salman bin Abdulaziz a aprobat, la 28 martie, un memorandum de înțelegere (MoU) care a acordat Arabiei Saudite statutul de partener de dialog în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS).

OCS este o organizație politică, economică, de securitate internațională și de apărare eurasiatică. Printre membri se numără India, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia, Tadjikistan, Pakistan și Uzbekistan, iar Iranul urmează să se alăture în curând.

Timp de decenii, Arabia Saudită a depins exclusiv de SUA, dar acum își deschide orizontul către alți parteneri, în timp ce regatul se îndreaptă spre realizarea Viziunii 2030.

Decizii OPEC saudite

Arabia Saudită și alți producători de petrol din OPEC+ au anunțat reduceri voluntare ale producției la 2 aprilie. Riadul a declarat că va reduce producția cu 500.000 de barili pe zi din luna mai până la sfârșitul anului 2023.

Când președintele american Joe Biden l-a vizitat pe prințul moștenitor Mohammed bin Salman, i-a cerut acestuia să crească producția de petrol, pentru a scădea prețul benzinei pentru consumatorii americani. În schimb, s-a luat decizia de a rămâne la nivelul decis anterior de OPEC. Această decizie l-a dezamăgit pe Biden, dar după ce Biden a făcut în trecut acuzații grav false la adresa prințului moștenitor Mohammed bin Salman, nu a fost o surpriză.

În ultimele două luni, prințul moștenitor al Arabiei Saudite și diplomați de rang înalt au avut întâlniri la nivel înalt cu oficiali din SUA, Iran, Olanda, Egipt și China. Aceste întâlniri au contribuit la marcarea poziției diplomatice a regatului în lumea arabă și la consolidarea poziției Riadului pe plan internațional ca o putere în Orientul Mijlociu.

Privind înainte și privind înapoi la conflictul sirian

În decembrie 2012, s-a deschis în Maroc cea de-a patra conferință pentru „Prietenii poporului sirian„, la care au participat peste o sută de delegați guvernamentali, inclusiv din SUA, Franța, Marea Britanie și țările din Golf.

Atacul Statelor Unite și al NATO asupra Siriei, care a început în martie 2011, în vederea schimbării regimului, a creat „Coaliția Națională Siriană” (SNC), care, de-a lungul anilor, a fost găzduită de Turcia și de Qatar, la indicațiile SUA. Guvernul sirian de la Damasc a fost considerat ilegitim, iar SNC a primit recunoaștere politică deplină la reuniunea din 2012 din Maroc, ca unic reprezentant legitim al poporului sirian.

SNC a avut o aripă armată, creată tot de SUA prin programul CIA, Timber Sycamore, care a antrenat, finanțat și înarmat oameni care urmau ideologia Frăției Musulmane, pentru a stabili un stat islamic la Damasc, similar proiectului american din Egipt, care a reușit să-l instaleze pe Mohammed Mursi, înainte ca acesta să fie respins de poporul egiptean.

Armata Siriană Liberă

În 2012, Daniel Wagner a scris de la Washington pe HuffPost despre partea întunecată și malefică a FSA susținută de SUA. El a explicat modul în care SUA și mass-media occidentală glorificau FSA ca „luptători pentru libertate”, închizând în același timp ochii la crimele de război și la atrocitățile pe care le comiteau. Mass-media occidentală mainstream a jucat un rol imens în spălarea creierului publicului american și european.

Alep, capitala industrială a Siriei, a fost transformată în cele din urmă într-o zonă de război și, după cum explică Wagner, „principalul motiv pentru care Alep a fost atacată de FSA este că a fost și rămâne susținătoare a guvernului. Ca răspuns, FSA a acționat mai degrabă ca o forță care se opune cetățenilor sirieni decât ca o forță menită să le asigure libertatea. De exemplu, în trecutul recent, aceasta a furat rezervele de grâu destinate locuitorilor din Alep și le-a vândut unor comercianți privați de cereale din Turcia, a expropriat stocuri de produse farmaceutice și le-a revândut cu forța proprietarilor lor și a jefuit școli. Acestea nu prea sunt acțiunile unei „forțe de eliberare”.”

De-a lungul anilor, FSA a dispărut, iar partenerul lor, Al Qaeda, s-a transformat în cele din urmă în ISIS. SUA și NATO au rămas să susțină teroriști în afara legii, pe care susțineau că îi combat în Irak și Afganistan, dar nu și în Siria.

Idlib rămâne ultima provincie controlată de teroriști, deținută de Hayat Tahrir al-Sham, fostă Jibhat al-Nusra, fostă Al Qaeda, condusă de Mohammad al-Julani, fost membru al ISIS. Acesta este omul pe care SUA continuă să îl susțină.

Statele Unite, marginalizate în Orientul Mijlociu

Bill Burns, șeful CIA, a sosit în Arabia Saudită în aprilie, pe fondul unor evoluții care îl plasează pe prințul moștenitor Mohammed bin Salman la conducerea evoluțiilor politice din Orientul Mijlociu. Nu mai este dispus să fie un actor pasiv care primește indicații de la Washington, ci se așează în scaunul de director.

Statele Unite au condamnat votul Ligii Arabe de reintegrare a Siriei și au declarat că se opun în continuare oricărei reconstrucții a locuințelor din Siria și se opun ca poporul sirian din străinătate să se întoarcă la casele lor.

Statele Unite și NATO au reușit să-l înlăture pe liderul libian Muammar Gadhafi. El va fi amintit pentru totdeauna în timp ce stătea la masa rotundă a Ligii Arabe, denunțând directivele pe care fiecare participant le primea de la Washington DC, și lansând un avertisment profetic că într-o zi SUA vor încerca să înlăture fiecare lider care stătea la masă. Discursul său a fost reacționat prin râs, dar nimeni nu mai râde acum.