by Klaus Lolek

După cancelarul fondator al statului separat al Republicii Federale Germania, Konrad Adenauer, impus de SUA, și cancelarul reunificării, Helmut Kohl, iată că la 17 aprilie 2023 Angela Merkel a primit cea mai înaltă distincție a statului german: Marea Cruce a Ordinului de Merit. Doar cancelarii Uniunii Creștin-Democrate (CDU) sunt onorați în acest mod. Cancelarii social-democrați, cum ar fi Willy Brandt, sunt considerați disidenți… deci nu pot fi onorați.

Contribuția la „interesul național al SUA”.

Un premiu mai important i-a fost acordat cancelarului permanent al Germaniei și președinte al CDU, care a ocupat funcția din 2005 până în 2021, cu câțiva ani mai devreme: în 2011, președintele american Barack Obama i-a acordat Medalia Prezidențială a Libertății la Washington. Această medalie americană a libertății este acordată bărbaților și, uneori femeilor, pentru contribuția lor „la securitatea și interesul național al Statelor Unite”. Cu alte cuvinte, nu pentru contribuția lor la securitatea și interesul național al, să zicem… Germaniei sau al Europei?

Merkel s-a distins, printre altele, prin susținerea necondiționată și pasională a războiului american împotriva Irakului, în 2002, în timpul președintelui George W. Bush. Cancelarul social-democrat de atunci, Schröder/SPD, și ministrul de externe, Joseph Fischer/Greens, nu au crezut în falsul american conform căruia președintele irakian Hussein deținea arme de distrugere în masă și era gata să le folosească, inclusiv împotriva Israelului. Schröder, a refuzat să participe direct la război în numele Germaniei.

Cu Iisus pentru războiul american din Irak

Pe de altă parte, Merkel, în calitate de șefă a grupului parlamentar CDU, l-a atacat pe Schröder în Bundestag la 13 septembrie 2002 spunând: „Ați distrus încrederea internațională în Germania…. Vă jucați cu temerile și sentimentele oamenilor…. Această acțiune unilaterală dăunează Germaniei ca națiune exportatoare… Germania, ca cea mai mare țară din Europa, are o responsabilitate.”

Pe Bush, pe de altă parte, Merkel l-a lăudat, făcând referire la Predica de pe Munte a lui Iisus, ca fiind adevăratul „făcător de pace”, oricât de falsă ar fi aceasta asemănare. Dar partidele CDU și FDP, finanțate de corporații, au aplaudat frenetic.

În noiembrie 2005, a devenit cancelar și, la 13 ianuarie 2006, i-a adus un omagiu lui Bush la Washington, în care a susținut războiul din Irak. Faptul că acest război a fost justificat cu minciuni – asta nu valora nimic pentru predicatorul creștin al muntelui, la fel de puțin ca devastarea, morții și „statele eșuate” (…nu pot să nu mă întreb dacă președintele României, Klaus Werner Iohannis, s-a inspirat din mentorul său Merkel atunci când a făcut afirmația: „România, este un stat eșuat!”) din Afganistan și alte războaie conduse de SUA.

Brzezinski: Schäuble și Kohl trebuie să plece!

Principalul consilier prezidențial din SUA, Zbigniew Brzezinski, a justificat public, în 1997, după sfârșitul socialismului, noua fază a strategiei globale americane: „Eurasia este cel mai mare continent de pe pământ și axială din punct de vedere geopolitic. Se întinde de la Lisabona la Vladivostok. Mai presus de toate, Europa este capul de pod geopolitic indispensabil al Americii pe continentul eurasiatic…. (prin urmare) cu fiecare extindere a sferei de cuprindere a Europei, se extinde și sfera de influență directă a Statelor Unite.” Iar pentru dominarea Eurasiei de la Lisabona la Vladivostok, a spus el, Ucraina este statul-cheie.

Cu toate acestea, a spus Brzezinski: „Europa se slăbește singură prin politicile sale sociale expansive, printr-un sistem social extrem de împovărător care slăbește puterea economică… Lăsați de capul lor, europenii riscă să fie complet absorbiți de problemele lor sociale”. Statele Unite trebuie să schimbe această situație, a spus Brzezinski.

Și, mai presus de toate, Brezinski e de părere că mai trebuie schimbat ceva: cu actualul lider al grupului parlamentar al CDU, Wolfgang Schäuble, și cu cancelarul CDU, Helmut Kohl, Germania este un „no man’s land geopolitic”: cu ei, Germania nu mai este „bastionul occidental împotriva Estului”, ci o putere de ordine central-europeană care se aliniază în mod egal cu Estul și Vestul. Astfel, „Europa și-a pierdut funcția de cap de pod eurasiatic pentru puterea americană” și „expansiunea acesteia pe continentul eurasiatic”. Prin urmare, a concluzionat Brzezinski, „este nevoie de un impuls masiv din partea SUA”.

Cumva „impulsul” a venit, de la mai mulți complici cunoscuți și necunoscuți. De exemplu, „Zeitung für Deutschland”, cel mai direct lobbyist al presei americane din Frankfurt, a acordat un spațiu important aspirantei Angela Merkel, care își ispășește păcatul de tinerețe al FDJ, pentru a-l critica pe mituitorul Kohl, iar mituitorul Schäuble a fost inclus. Altfel, FAZ nu a luat-o atât de în serios cu corupția permanentă antreprenorială a acestor partide. Dar acum s-a potrivit. Merkel a devenit președinta CDU, apoi președinta grupului parlamentar al CDU, apoi cancelarul CDU.

AFRICOM: Ucideri de drone americane din Germania

De la începutul anilor 2000, Statele Unite și-au intensificat activitățile militare în Africa, sub semnul antiterorismului. Au construit câteva zeci de baze militare formale și informale. De asemenea, a inclus logistica militară americană, cum ar fi pentru războiul din Irak.

În acest scop, Statele Unite doreau să stabilească un centru de comandă suprem în Africa. Președintele american Bush a promovat acest proiect. Dar toate cele 56 de state africane l-au respins. Bush a căutat o cale de ieșire: Ce țară NATO ar putea găzdui centrul de comandă? Toate guvernele au refuzat. Toate, cu excepția unuia.

Susținătoarea lui Bush, Merkel, a venit în ajutor, în interesul securității naționale a SUA. În 2008, Comandamentul Statelor Unite pentru Africa (AFRICOM) a fost înființat în Germania, la Stuttgart-Möhringen. Sunt incluse și bazele militare americane din Italia și Germania.

Această locație din Germania era încă considerată provizorie – națiunea africană Liberia a depus cererea. Dar era prea mică și nesigură pentru Big Brother. În 2013, succesorul lui Bush, Obama, cu un zâmbet prietenos, care cu puțin timp înainte o onorase pe Merkel pentru contribuția sa la securitatea națională a SUA, a decis: AFRICOM rămâne la Stuttgart. Așadar – urmând practica întărită de Obama – din Germania, dronele americane ucid oameni fără proces pe un alt continent. De aici, Libia a fost distrusă și transformată într-un periculos „stat eșuat”.

Lobbyistul BlackRock în biroul cancelarului

Din 2011 și până la sfârșitul mandatului său, în 2021, Lars-Hendrik Röller a fost principalul consilier economic și financiar al lui Merkel. Ea l-a adus pe fiul fostului șef al Dresdner Bank în biroul cancelarului ca șef al departamentului economic și financiar.

Sub conducerea lui Schröder și a programului său de „separare a Deutschland AG”, investitorii americani de capital privat au devenit activi în Germania începând cu anul 2000, cumpărând cele mai bune companii germane mijlocii necotate la bursă. Siemens Nixdorf, Demag (macarale industriale) și Grohe (instalații sanitare) erau printre cele mai cunoscute. În repetate rânduri, „lăcustele” au cumpărat, de asemenea, sute de mii de apartamente de stat, la prețuri foarte mici.

„Lăcustele” au venit sub Schröder, apoi sub Merkel și Röller a venit prima ligă de investitori americani. BlackRock, Vanguard, State Street & Co., au devenit principalele grupuri de acționari în companiile DAX și MDAX, inclusiv, de exemplu, în cel mai mare grup de armament „german”, Rheinmetall. Iar BlackRock & Co. sunt acum, de asemenea, principalii acționari în cele mai mari corporații imobiliare „germane”: Vonovia, Deutsche Wohnen, LEG, etc., ceea ce duce la creșterea chiriilor și a costurilor utilităților. Prea mult control al statului și asistență socială, este considerată o boală europeană… Brzezinski, proclamase deja această regulă.

Profiturile mari ale celor mai importante companii din Germania, chiar și în vremuri de criză, cum ar fi în timpul pandemiei Corona, s-au scurs de atunci în străinătate, în special în SUA. Odată cu sfârșitul cancelariei lui Merkel, consilierul ei, Röller, a părăsit și el cancelaria – unde s-a mutat? La BlackRock, bineînțeles. Iar BlackRock-Röller îl consiliază și pe politicianul CDU Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene.

Femeile din „Germania lui Merkel”: Sărăcia muncii și sărăcia pensiilor

Președintele federal Steinmeier a lăudat acordarea Crucii de Merit: Merkel a făcut din „puterea feminină” o chestiune de rutină.

Dar ce a realizat Merkel, ca femeie puternică, cu „puterea sa feminină„? Ea a făcut ca majoritatea femeilor din Germania să devină mai sărace. Ea a exacerbat nedreptatea muncii legalizată prin cele patru legi Hartz. Ea a făcut ca „cel mai mare sector cu salarii mici din Europa” al lui Schröder să devină și mai mare în Germania. Și a trebuit să răspundă criticilor lui Brzezinski privind statul social supradimensionat și paralizant din punct de vedere geostrategic.

Mini-joburile, munca temporară și cu fracțiune de normă, involuntară și forțată, precum și munca subcontractată au fost transferate din ce în ce mai mult femeilor. În acest scop, au fost și sunt exploatate situațiile dificile în care se află acestea în calitate de mame și părinți singuri. Sub Merkel, salariul minim legal a fost amânat cât mai mult posibil împotriva propunerilor sindicatelor și ale stângii, inclusiv în comparație cu UE, și a fost introdus abia în 2015. Acesta a fost stabilit la un nivel scăzut și nu este plătit sau este subminat în milioane de cazuri din cauza lipsei de control. Acest lucru afectează, de asemenea, în special femeile. Și asta continuă și în cazul pensiilor. Adică, este vorba de sărăcie la locul de muncă și sărăcie la pensie pentru majoritatea femeilor, mai mult decât înainte.

Promovarea femeilor: Doar pentru posturi de conducere

Dar pentru femeile în funcții de conducere – asta a susținut Merkel. Ea a fost fericită să le arate prietenilor ei miliardari protejați patriarhal Friede Springer (cel mai mare grup media german Springer) și Liz Mohn (cea mai mare televiziune europeană și grupul de consultanță Bertessmann). De asemenea, la Summitul Women 20 de la Berlin, ea s-a alăturat lui Christine Lagarde (șefa Băncii Centrale Europene) și Ivanka Trump (fiica președintelui american Trump) pentru a promova ascensiunea femeilor ca antreprenori. Cancelarul a fost foarte fericit să fie lăudat de către feminista germană Alice Schwarzer, liderul de vârf al mass-mediei, ca o bună „putere feminină” care acum exista în sfârșit în Germania.

În timpul mandatului lui Merkel, au fost adoptate două legi pentru promovarea femeilor pe piața forței de muncă. Însă acestea au impact doar asupra femeilor care ocupă funcții de conducere. Din 2016, legea pentru participarea egală a femeilor și bărbaților în funcții de conducere în poziții din sectorul public și privat: prin care femeile trebuie să asigure o cotă de cel puțin 30% în consiliile de supraveghere. Cu toate acestea, legea se aplică doar la 105 companii mari. Cu alte cuvinte, legea nu se aplică la 99,99 la sută din toate companiile.

În 2021, a fost aprobată Legea celei de-a doua poziții de conducere: De asemenea, ar trebui să existe cel puțin o femeie în consiliile de administrație ale societăților cotate la bursă și ale societăților supuse codeciziei cu peste 2.000 de angajați într-un consiliu format din trei persoane. În plus, acestor femei li se va permite să ia o pauză pentru copii după nașterea unui copil. Cu toate acestea, legea se aplică doar la 66 de companii.

Migrația forței de muncă la nivelul Uniunii Europene

Când a fost vorba de desființarea statului social și de creșterea profiturilor private, Merkel, model european fervent, a subminat și ea cerințele UE, cu o ușoară presiune din partea BDI, BDA și a consiliului său economic CDU.

De exemplu, UE stipulează: Lucrătorii temporari trebuie să fie plătiți la fel – salariu egal. Dar majoritatea Merkel a decis: plata egală poate fi anulată printr-un acord colectiv cu un sindicat (în mare parte „creștin”). Iar în primele nouă luni de angajare, nici salariul egal nu se aplică. Femeile și mai ales femeile migrante suportă acest lucru, involuntar. Germania lui Merkel se află în fruntea nedreptății din UE în ceea ce privește salariile inegale și mai mici ale femeilor.

Sub conducerea lui Merkel, exploatarea lucrătorilor migranți din Europa de Est a fost extinsă și intensificată. Compania de carne Tönnies a devenit astfel cea mai mare din Europa. Corporațiile de carne din Danemarca și Olanda și-au înființat sucursale în Germania lui Merkel. Pentru construcții, cules de sparanghel, îngrijire la domiciliu, transporturi, servicii de securitate, milioane de lucrători cu salarii mici din statele UE sărace din Europa de Est au făcut și încă mai fac naveta în Germania, în mod legal, dar și ilegal, întâmplător și din statele non-UE Georgia și Ucraina.

Germania: „Bordelul Europei”

În 2002, guvernul Schröder-Fischer a recunoscut și liberalizat în mod modern munca sexuală ca fiind o muncă normală prin Legea privind prostituția. Dar majoritatea lucrătorilor din domeniul sexului, inclusiv a lucrătorilor sexuali, a rămas în ilegalitate: trafic de persoane, structuri mafiotice, prostituție forțată cu femei tinere, în majoritate sărace, din noile țări sărace ale UE, precum România, Bulgaria, dar și din afară, de exemplu din Kosovo și Ucraina, din ce în ce mai mult și cu refugiați. Germania s-a transformat în locul central al prostituției (cu costuri reduse) din Europa.

În 2017, sub Merkel, a fost adoptată în sfârșit Legea privind protecția prostituatelor: Bordelurile trebuie să fie autorizate, iar prostituatele trebuie să se înregistreze: Toate au rămas practic fără efect.

În ultimul an dinaintea pandemiei, au fost înregistrate 40 000 de prostituate – în lumea întunecată și ilegală a Germaniei lui Merkel, cel puțin o jumătate de milion de persoane au continuat să se prostitueze, în mod ilegal. Bineînțeles, bordelurile și alți operatori de prostituție au primit apoi ajutorul Corona: sistem-relevant.

Multiplul populist „Noi, germanii, o ducem cu toții bine”

Merkel nu a dorit în niciun caz toate acestea și nici daunele suplimentare aduse securității, suveranității, libertății, prosperității Germaniei și mai ales populației active în mod direct.

Dorită și împinsă de alții: Guvernul SUA, NATO, numărul tot mai mare de consultanți guvernamentali, în majoritate americani, sub conducerea lui Merkel (McKinsey, Accenture, Freshfields, Price Waterhouse Coopers, Scholz & Friends și mulți alții), principalii acționari americani din marile corporații și, nu în ultimul rând, serviciile de informații americane, prin care cancelarul însuși a permis ca ea și colegii săi de cabinet să fie anchetați fără rezistență.

Merkel a pozat în cancelarul mediului. După dezastrul de la Fukushima, ea a militat pentru închiderea centralelor nucleare – dar nu a fost procurată energia de înlocuire necesară. În Uniunea Europeană, ea a impus ca emisiile poluante deosebit de ridicate să fie permise pentru favoriții ei, producătorii de SUV-uri de lux. La fel și cu fluxurile de refugiați cauzate de războaiele americane, din Afganistan, Irak, Siria: Merkel a acționat ca o binefăcătoare și, după o conversație telefonică cu prietenul ei Obama, i-a lăsat pe refugiați să intre – dar nu s-au luat precauțiile permanente necesare. Așa că refugiații răi sunt lăsați să se înece în mare, iar refugiații buni sunt invitați și îngrijiți.

Îndemnarea

Președintele Steinmeier a lăudat-o pe Merkel, spunând că aceasta s-a ridicat fără niciun model sau rețea. Această apariție a fost utilă. Dar, bineînțeles, a fost adevărat contrariul.

Sarcina lui Merkel a fost să pună în aplicare deciziile pregătite de alții în CDU și în politica guvernamentală, ca femeie puternică și singură, cu ajutorul roții de rugăciuni derulate la nesfârșit: „Ne merge bine în Germania”. Acest lucru a fost și este mult mai favorabil pentru capitaliști decât directețea concurentului lui Merkel, Friedrich Merz, cu motto-ul său deschis (la vremea respectivă, oricum, nu mai este): „Îndrăzniți mai mult capitalism”. Merz a devenit un lobbyist plătit direct de BlackRock – dar frânghia-cazul lui Merkel se afla în Cancelarie, care s-a extins constant în personal sub Merkel. Ea a lăsat în liniște și în mod invizibil BlackRock să intre în Germania prin intermediul Cancelariei.

Rețeaua ei invizibilă includea și consilieri ai guvernului american. Aceștia lucraseră la această întrebare pentru Obama: Cum pot conduce imperceptibil un electorat posibil îngrijorat?

Nudging era numele metodei, care fusese adusă la maturitate în special de Cass Sunstein: să nu spui adevărul, să nu-i strigi pe nume pe capitaliști, ci să rămâi amabil și general, dând din când în când un ghiont ușor măgarilor electorali jecmănit imperceptibil și zâmbind în același timp. Fiind o femeie care și-a folosit cu dezinvoltură trăsăturile de caracter formate în mod favorabil în patriarhia creștină, Merkel a reușit să-și sporească și mai mult „puterea feminină” cu ajutorul imboldurilor. Astfel, ea a servit patriarhatul modernizat al lui Bush, Obama și al directorului general al BlackRock, Laurence Fink & Co. Reușind să joace bine acest lucru acasă, de exemplu, împotriva patriarhului predecesor consumator-corupt Helmut Kohl.

Politica externă feministă

Așadar, Merkel nu a învățat doar politica internă feministă cu sărăcirea sistemică a majorității femeilor și pensionarilor. Merkel a practicat, de asemenea, politica externă feministă mult mai devreme decât actualul ministru de externe german Annalena Baerbock/Greens. Și se știe că aceasta este organic compatibilă cu promovarea forțelor de dreapta și a patriarhilor și oligarhilor din întreaga lume.

Acest lucru nu s-a datorat doar faptului că Merkel a primit subvenția de sponsorizare prietenoasă a Forumului Economic Mondial cu aproape 20 de ani înaintea lui Baerbock. Ideologii de la Davos au dezvoltat un nas bun: Cine ar putea lucra pentru și cu noi? Succesul a venit, în ambele cazuri, destul de independent unul de celălalt și, bineînțeles, nu numai din această cauză.

Merkel a devenit capabilă să guverneze cu o tânără „putere feminină” pentru capitalismul condus de SUA, inclusiv în dimensiunea globală și militară. Care ministru al „apărării” din statele UE nu este încă femeie? Ce șef al Băncii Centrale Europene, al Comisiei Europene nu face încă parte din „puterea feminină” atât de lăudată de Steinmeier?

Extinderea spre est dincolo de UE și NATO

Merkel, în calitate de „cea mai puternică femeie din Europa„, lăudată mai ales în SUA, a promovat extinderea simultană spre est a UE și a NATO. Au fost promovate guvernele de dreapta, chiar de ultra-dreapta, naționaliste, fundamentaliste, cum ar fi în statele baltice, în Ungaria, în Polonia, în Croația: Acestea au fost la fel de receptive la corporațiile occidentale ca și la atitudinile și agitația antirusească. Au devenit membri majoritari ai Partidului Popular European condus de Merkel-CDU, la fel ca și populistul italian de dreapta Berlusconi.

Astfel, începând din 2009, Merkel, în consultare cu președintele american Obama și cu Comisia Europeană, a inițiat „Parteneriatul Estic„: Acesta a implicat șase state care aparținuseră anterior Uniunii Sovietice și care păreau acum deosebit de potrivite pentru strategiile antirusești. Acestea nu erau și nu sunt încă membre ale UE și NATO. Dar ele au fost și urmează să fie apropiate de ambele prin împingeri blânde, încet, dar, în același timp, deja deschise pentru corporațiile occidentale și, dacă este posibil, pentru manevre comune cu NATO.

Moldova, Georgia și nu în ultimul rând Ucraina au fost și sunt printre aceste state. După cum se știe, Fundația Konrad Adenauer, care este puternic subvenționată de statul Merkel, a fost puternic implicată în Ucraina cel puțin de la lovitura de stat de pe Maidan din 2014, deși într-o poziție subordonată. Ultimul său serviciu important pentru „interesele naționale ale SUA” a fost, după cum se știe, Acordul de la Minsk – Merkel fiind figura de frunte -, care a permis Ucrainei, sponsorizată de SUA, să se înarmeze cu cea mai mare armată din Europa.

De la Adenauer la Merkel

Adenauer a asigurat și a acoperit statul separat RFG ca un nou bastion american în Europa împotriva „Rusiei”, cu potențialul antirusesc și anticomunist moștenit de la regimul nazist.

Kohl a asigurat și a acoperit preluarea fostei RDG de către RFG, cu ajutorul consilierilor americani din cadrul agenției Treuhand.

Merkel a asigurat și a acoperit strategia globală extinsă a SUA, în special împotriva Rusiei.

Doctrina americană a primului atac nuclear, acceptată de Adenauer și reînnoită de Obama, face posibil un război nuclear – în Europa.

După cel de-al Doilea Război Mondial, SUA au promovat ideea că au eliberat Europa de fascism. Acum, până nu va fi prea târziu, pentru păstrarea păcii, a libertății și a prosperității, este nevoie de un singur lucru: eliberarea Europei de SUA.