Telego 0

Memoria este definită ca fiind procesul psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștiinelor etc., din trecut. Aceasta este definiția dată în DEX-ul Limbii Române, ediția 1998.

Conform acestei formulări, dacă nu ar exista memoria care să stocheze informațiile din cursul vieții, am trăi numai timpul prezent, adică am fi puși continuu, în fața unor situații noi, pe care nu am ști cum să le rezolvăm din cauza lipsei de experiență. Atunci când vorbim despre memorie, gândul ne duce imediat la creieri. El este computerul corpului nostru, el adună, depozitează, analizează și ordonă folosirea informațiilor în funcție de împrejurări și nevoi.

Memoria de după moarte

Greșit! Acest punct de vedere este valabil pentru memoria unui calculator, nu și pentru memoria unui om. Și asta pentru că memoria umană nu este localizată într-un singur compartiment, ea există la toate structurile celulare, la toate organele și complexele de organe care desfășoară activități funcționale și psihocomportamentale în corp. Cu alte cuvinte, fiecare celulă a corpului nostru își are propria memorie și se află într-un permanent schimb de informații cu toate „componentele” biomecanismului numit OM.

Deseori, în urma unor transplanturi de organe, îndeosebi la cele de inimă, s-a constatat că primitorii au avut ulterior comportări, obiceiuri, mișcări, expresii, mod de gândire, așa cum le aveau persoanele de la care se prelevaseră organele. O profesoară de dans, care ținea la silueta ei, după ce a primit o inimă de la un bărbat, a început să mănânce hamburgheri și să bea bere fără să se mai gândească la greutate.

O tânără de 18 ani, grav bolnavă a primit inima unui tânăr mort într-un accident de mașină. După vindecare, fata care avea o fire băiețoasă, a devenit retrasă și a început să scrie versuri, așa cum făcea cel de la care primise inima. Și mai curios este cazul unui băiețel de 7 luni, născut cu grave malformații la inimă căruia i s-a tranplatat inima altui copil, de un an și patru luni, care murise înecat în cadă. La câțiva ani după aceea, când băiețelul s-a întâlnit pentru prima oară cu mama celui de la care primise inima, fără să o fi văzut vreodată, s-a dus direct la ea, i-a zis „mama” și a început să-și frece năsucul de nasul femeii, așa cum făcea copilul acesteia. Apoi, a fugit de lângă ea și s-a dus la un grup de bărbați necunoscuți, l-a luat pe unul dintre ei în brațe și i-a zis „tăticule”. Era tatăl copilului de la care primise inima.

Este evident că, în aceste situații, în care doar un organ, sau numai o parte din el, așa cum se procedează la ficat, au fost transplantate, comportamentul ulterior nu mai este dictat de creier, ci de informațiile pe care fiecare celulă le-a avut în ea. Există teorii care susțin că în memoria celulelor corpului omenesc se găsesc informații din cele mai diverse, legate de personalitatea individului, de gusturi, senzații etc., independent de celulele creierului.

Altfel spus, celulele stochează anumite informații care nu se regăsesc în depozitul central, care este creierul. Rudolf Steiner, părintele spiritual al principiilor teosofice, afirma că memoria akashică – un fel de computer universal – înregistrează absolut tot ce se petrece nu numai în infinitatea cosmică, dar și în gândurile, vorbele și faptele fiecăruia dintre noi. Așa că… dacă gândurile, vorbele, faptele sunt generate de creier, care la rândul lui primește informații de la fiecare celulă din corp, înseamnă că, independent de voința noastră, suntem într-o permanentă legătură cu această enigmatică bază de date universală.

Telego 1

Amintiri din… tinerețe

În secolul trecut, știința genetică s-a îmbogățit cu un termen nou… TELEGONIE. Acesta nu are încă o definiție clară, înțelesul său bazându-se mai mult pe rezultatele unor experimente întâmplătoare sau controlate. Concret, există multe familii în care, deși soțul și soția sunt albi, s-au născut copii albi, dar și negri. Sau invers, părinții de culoare au avut un copil alb. Acest lucru se întâmplă din cauză că primul contact sexual al femeii albe a fost cu un bărbat de culoare, sau invers, o femeie (negresă) a avut primul contact sexual cu un bărbat (alb). Celulele femeii au memorat atunci informațiile din sperma primului bărbat și le-au reprodus mai târziu… dintr-un motiv pe care încă știința nu l-a descoperit. Când femeia a dat naștere unor copii concepuți cu cel care i-a devenit soț. Acest lucru este valabil la toate vietățile existente.

S-a încercat împerecherea unei iepe cu un mascul de zebră. Nu a rezultat nimic, pentru că genele celor două animale nu sunt compatibile. Dar, mai târziu, când a fost împerecheată cu un armăsar, iapa a dat naștere unui mânz care avea pe el dungi de zebră. Același lucru se întâmplă, de exemplu și la câinii cu care cățeaua a avut contact.

Telego 3

Telegonia are însă și o latură periculoasă, nu doar culoarea pielii, a părului sau ochilor se transmit, ci și anumite stări/obiceiuri/vicii, precum consumul de alcool, porniri violente, instinct spre crimă, egoism, consum de droguri, fumat etc., aspecte care, de cele mai multe ori, produc nedumerire și durere în familii.

Un alt factor din cauza căruia copiii de astăzi nu mai sunt la fel de sănătoși ca în trecut (30-40 ani 🙂 ) îl consituie și faptul că femeile în perioada adolescenței și chiar mai târziu întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până se decid să pornească pe drumul vieții de cuplu alături de un partener stabil alături de care să-și formeze o familie. Acest lucru însă nu rămâne fără urmări pentru că informațiile genetice – de la toți partenerii – pozitive, dar și negative, rămân în interiorul femeii, influențând dezvoltarea fătului și, implicit, al copilului.

Nu de puține ori ni se întâmplă să spunem despre un copil că are ceva de la bunicul sau chiar străbunicul lui. Se pare că urmașii au câte puțin de la toți bărbații cu care femeile din ramura lor maternă au avut relații sexuale. S-a încercat o explicație a telegoniei prin intermediul mecanicii cuantice. Cromozomii au capacitatea de a memora informații atât pe cale materială, cât și pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule și atomi. Chiar dacă spermatozoizii, care sunt purtători de informații, sunt distruși prin spălare sau substanțe cmimice, informațiile transmise de ei rămân înregistrate în memoria celulelor femeii.

Telego 2

În anul 2004, Biserica Ortodoxă din Rusia a publicat cartea ”Virginitatea și Telegonia. Biserica Ortodoxă și știința modernă a inversiunii genetice”. În paginile lucrării este consemnată și teoria geneticianuui Felix-Alexandre Le Dantec (1869-1917), care spunea următoarele: „Un bărbat care deflorează o fată devine tatăl genetic al copiilor acesteia cu alt bărbat”.

Este telegonia o noutate?

S-ar părea că nu. Informații despre ea ne-au parvenit din cele mai vechi timpuri, în forme pe care nu le-am înțeles sau pe care le-am interpretat unilateral. În Vechiul Testament din Biblie la capitolul Exodul (Ieșirea) printre poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, sunt câteva care atenționează asupra urmărilor unei vieți sexuale dezordonate… „Să nu preacurvești” (Exodul, 20,14) și „(…) să nu poftești la nevasta aproapelui tău, nici la robul, nici la roaba lui (…)” (Exodul 20,15) sunt numai două din poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise. Ce se întâmplă însă dacă acestea sunt încălcate? „(…) Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsește nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și al patrulea neam (…)” (Exodul, 20.5).

Telegonia rămâne așadar un capitol deschis studiului și ne confirmă încă o dată că mai avem încă foarte multe lucruri de descoperit, legate de noi ca oameni (ființe inteligente) și de existența noastră pe această planetă. (TB/IG)